Odată am intrat într-o librărie bucureşteană în căutarea unei cărţi de Bulgakov. Maestrul şi Margareta. Căutînd în grabă, pentru că nu aveam prea mult timp, îmi treceam privirea fără prea multă protecţie peste toate cărţile, cînd, deodată, înainte să îmi dau seama, am ajuns în sectorul lor. Al cărţilor "cum să". Al acelor ghiduri care atacă din umbră, cînd îţi este viaţa mai dragă (şi nu numai în librării, ci şi prin Tîrguri sau de pe tarabele vînzătorilor ambulanţi). În clipa respectivă, cu toate că sînt obişnuită să fentez acest tip de scriere, dînd nas în nas cu una dintre ele, nu am mai avut ce face. (Mai ales că era una din cele care îţi prind cu neobrăzare colţul ochiului şi nu te mai lasă să pleci dacă nu o iei din raft.) Era un ghid de autocunoaştere, sobru, serios, cu atitudine de statistician care, după ce mă măsură din cap pînă în picioare, îmi spuse cu o superioritate savantă că nu pot ajunge la cunoaşterea de sine dacă nu am parcurs încă cele 26 de teste "Cunoaşte-te pe tine" pe care mi le poate pune la dispoziţie. Sau, interveni atunci fratele său geamăn, reciproca, nu ai cum să îl cunoşti pe cel de lîngă tine fără cele 29 de teste despre cum "Să îl cunoaştem pe cel de lîngă noi". Atrase de zgomot, "ABC-ul cunoaşterii de sine" şi "Ce fel de caracter ai sau are" se apropiară, încet şi precaut, sfătuindu-mă doct să am grijă la semnele care indică o atare trăsătură de comportament. De exemplu, poţi spune multe observînd cum cineva ţine piciorul drept sau cum natura i-a cioplit o ureche (aşa am aflat eu cum că aş fi o persoană independentă şi obraznică). Agitat, grăbit (mai grăbit chiar şi decît mine), nerăbdător şi plin de o euforie destul de bizară, "Nu-ţi bate capul cu mărunţişuri... şi, în final, toate sînt mărunţişuri" afirmă de pe raftul său, cu voce piţigăiată, că el este ghidul omului sănătos şi vertical. Pentru mai puţin de 100 de mii, eu