Nu mă uit la televiziunile evanghelice şi nu sînt abonat la revistuţele nici unei secte, aşa că nu sînt la curent cînd încep să se înmulţească semnele şi minunile. Aşa că, atunci cînd un crap care vorbeşte ebraica apare pe prima pagină din New York Times, asta îmi atrage atenţia instantaneu. Doi pescari, un ecuadorian şi un evreu, erau pe punctul de a tranşa un peştan cînd acesta începu să profeţească. Ecuadorianul fu cel dintîi care îl auzi, dar nu putu pricepe ce tot îndruga, aşa că a crezut că e Satana. Dar cînd colegul său evreu ciuli urechea, îşi dădu seama că peştele vorbeşte din Biblie. În pofida diferenţelor de opinii în ceea ce priveşte originea vocii, au tranşat totuşi crapul şi l-au vîndut. Pot să înţeleg că ecuadorianul s-a cam speriat o ţîră, pentru că peştele nu vorbea spaniola sau latina, două limbi fundamentale ale mesagerilor miraculoşi non-umani, dar ce l-o fi apucat pe evreu? Ştia şi ce spune crapul, şi faptul că un crap vorbitor valorează ceva. Ştirea din NY Times era un pic zeflemitoare, şi nici asta nu mi-a plăcut. Ani de zile au primit catolicii mesaje divine via tortillas, pomi sau oi,

şi cînd evreii primesc unul printr-un peşte rîde toată lumea? Ceea ce mă calcă pe nervi este faptul că oameni neştiutori au mîncat din crapul acela! Adică, trăiesc pe lume persoane care cară în vintre cîte o porţie de crap vorbitor umplut! Oricine dă ascultare unui stomac care ghiorăie, dar acum ar trebui să asculte cu mai multă grijă pentru că mesajul - apocaliptic, după cîte am înţeles - s-a întortocheat, ca o poezie dadaistă şi e numai fărîmiţe printre ghiorăieli şi hîrîieli. Evreii cred că treizeci şi şase de drepţi ţin lumea în funcţiune. Există acum pe lume treizeci şi şase de burdihane, fiecare conţinînd cîte un fragment de mesaj, şi e o chestiune de oarecare urgenţă să fie identificate, puse unul lîngă altul, chestionate de rabini, aşezate î