Toată tevatura din jurul faimosului pachet de legi anti-corupţie pe care Guvernul şi-a asumat răspunderea în Parlament, precum şi neputincioasa moţiune de cenzură iniţiată de opoziţie nu fac decît să mai compromită încă o dată (mai era nevoie?) adevărata luptă (cîtă e) cu adevărata corupţie (cîtă e!). Piste false, teme de discuţie fără nici o relevanţă, ţinte fără nici o însemnătate, gesticulaţii ample fără nici un efect real, fente şi coregrafii - cam aşa arată acest nou episod al luptei crîncene cu hidra corupţiei. Întîi, nu îmi este foarte clar de ce era nevoie de un pachet de legi anti-corupţie. Cînd propui un pachet de legi într-o materie asumi fie că legile care guvernau pînă în prezent sînt desuete, fie că pur şi simplu nu existau deloc legi în privinţa respectivă. Cu alte cuvinte, Guvernul crede că nu am ţinut corupţia în limite cît de cît decente fie pentru că nu am avut legi, fie pentru că nu am avut legi bune în privinţa asta. Oare aşa să fie? Eu, unul, mă îndoiesc. La noi, în materia corupţiei erau, deja, (multe) pachete de legi în vigoare. Foarte multe dintre ele erau foarte recent adoptate. În privinţa calităţii lor, cred că am avut în legile noastre penale întreg arsenalul necesar readucerii uriaşei corupţii în limite socialmente inofensive. Operaţiunea nu ne-a reuşit din alte cauze, căci ceea ce legislaţia trebuia să ofere unei serioase ofensive anti-corupţie, există deja. Astfel, actualul pachet de legi mi se pare a fi un pur exerciţiu de imagine, ca o piruetă dansată diafan de o balerină încîntată de propria-i superbitate. Nu de legi noi aveam nevoie în lupta cu corupţia, ci de altceva, cel puţin la fel de important, ca de pildă de o justiţie şi de o administraţie independente din punct de vedere politic. Asta, desigur, e mult mai greu de realizat decît un pachet de legi. Sper că experţii în materie să aibă curajul să spună şefilor lor de la