Poate părea cel puţin ciudat, dar ţin enorm la cele trei scrisori pe care, păstrînd ortografia "originală", le transcriu mai jos. Nebunie, prostie, candoare, speranţă, umor, tristeţe, luptă, suferinţă, credinţă sînt toate aici. Vieţi întregi povestite în cîteva zeci de rînduri. Citite din cînd în cînd, ne-ar putea da şansa să recunoaştem cît de simplă e calea fericirii absolute. Zîmbiţi, vă rog! "Stimat domn Robert Turcescu eu mis o femeie cu 7 copiii şi fără nici un venit şi fără ajutor social şi mis din Chişineu Criş şi din 1992 nam făcut acte pentru ajutor social şi stau în Arad din 1992 şi navem curent în casă şi stăm la lampă de motorină şi aş vrea să vă rog frumos dacă puteţi să ne ajutaţi cu curentul în casă şi near trebui o maşină de lemne pentru că am o fetiţă de şase luni şi avem camera de dormit la stradă şi pereţi sînt jumate vaiugă şi jumate cărămidă şi sînt cam umezi. Şi vă rog frumos dacă puteţi să îmi rezolvaţi şi mie un abonament lunar de transport com. către Lipova şi vă rog frumos să mi se mute copii cei 2 din Sebiş la Zăbrani să fie cu cei 3 copii ai mei. Şi să ştiţi că vă ascult zi şi noapte şi îmi place programul dum. Vă las cu bine şi aştept. Cu drag Iuliana Elisabeta zodia Balanţă şi mis născută în data de 1969 şi am 34 de ani şi nu mis căsătorită. Şi aş vrea dedicaţia cu trei sud est sînt singur pe drum pentru Lazăr Tiberiu, Lazăr Gheorghe şi Dorogi Eva din Zăbrani nr 2-3 şcoala nr 8."

"Dragă Robert, te rog iartă-mă că nu ţi-am scris pînă acum. Dar doresc să ştii cîte ceva din partea mea. Ştiu că eşti necăjit pentru mine şi toţi din emisie şi toată familia ta. Dragă Robert eu mă simt rău, foarte rău. Mi-a promis Gabi D. că o să mă ajute mult dar am nevoie de un ajutor din partea voastră. Robert dacă tu sau Gabi puteţi să-mi trimiteţi o salvare din partea Americii de la Ambasada Americană Bucureşti să mă interneze la o staţiune Cas