Pe mîna stîngă, ghiul cap de mort. Degetul din mijloc. Pe degetul mic, inel lung, din ăla ce acoperă tot, încheietura fragilă pînă aproape de unghie. Pe dreapta, învîrte cheile de la Mercedes, puse pe portchei cu siglă Mercedes. Portcheiul mai are două chei telescopice de uşă metalică. Părul este pe mîna dreaptă negru, negru, din el se întrevede un tatuaj de creion chimic: USA ARMY. Tot pe dreapta, degetul mic, inel de damă, pare argint cu piatră maronie. "Pupicile mele să se adune!" Este semnul că începe preselecţia la fabrica de vedete "Muchos Gratias", firmă de făcut şi plasat vedete în străinătate, de fotomodele şi de casting pentru zona emisiunilor de divertisment. Cămaşa lui Marcel Dohoreanu, şef al agenţiei la 20 ani, este cu guler mare, trendy, ceva gen sud-american, cu scene de bivoli la adăpat. Deasupra poartă o haină cu rever scurt, maroniu închis, inelul bate în culori deschise. Un fular de mătase albă flutură. Din fular i se vede părul puţin pe piept, dar generos arătat. Ochelari mari, lentile galbene, braţe subţiri. În sală e întuneric. Scena e luminată, glob cu oglinjoare. E fosta sală de cultură Turturele, azi, discotecă arăbească. Marcel (i se zice uşor americăneşte, adică ceva între franţuzescul s şi americănescul th) pare obosit. E ora douăsprezece. Preselecţia a făcut-o publică în România liberă şi Anunţul de la A la Z. Masa e de lemn şi i s-au adus nişte scaune de bar. Arabii îi puseseră o masă cu un picior mai scurt. Scoate 500.000 şi un ins îi schimbă masa şi scaunele. Dar masa rămîne goală. El îşi aruncă cheile. Huiduma de mai înainte, care-i aranjase masa şi scaunele, dispare. Marsthel e firav, dar vînos pe sub veşmînt, dar vînă din aia ambalată, din furie. "Fatty! Servis mi!" Nu-i răspunde nimeni. Pe margine, pe lîngă el şi peste tot, mame cu copile. Picioarele? Prinse în cizme de cow-boy cu talpă de plastic. Încrustaţiile de pe cizmă?