Din pacate, spune el, somniferele si calmantele nu sint capabile sa-i linisteasca pe copiii din Bagdad, care vor ramine marcati pe viata de acest razboi. (J.P.)
Americanii se trezesc in linia intii
Nu ii impresioneaza Irakul, le e dor de familii si le e teama ca vor fi ucisi. La o saptamina dupa pornirea invaziei, soldatii americani se intreaba ce a mai ramas din sperantele lor ca vor intra in Bagdad in trei zile si ca vor fi intimpinati de steagurile albe ale irakienilor care ar fi trebuit sa se predea fara impotrivire. ?Cu cit stau mai mult aici, cu atit sansele mele de a ramine in viata scad?, spune Michael Sanchez, caporal al puscasilor marini, in virsta de 21 de ani, care adauga: ?Aici, soarta este impotriva noastra, nu stim terenul, nu stim oamenii, nu stim ce ne pregatesc acestia?. Ca si Sanchez, camarazii lui isi inchipuiau ca vor lua parte la o ?goana pentru Bagdad? si vor cuceri o capitala care nu va opune nici o rezistenta, dupa bombardamentele aeriene masive, care ar fi trebuit sa infringa total orice opozitie irakiana. Realitatea pentru soldatii celei mai mari civilizatii a lumii - multi dintre ei pustani care abia au terminat liceul -? este de-a dreptul infricosatoare: lunetisti care trag de cine stie unde, luindu-i prin surprindere, furtuni de nisip, zile intregi de stat in desert, unde sint asaltati de tot felul de insecte. Toti stiu ca abia acum ofiterii lor incep sa admita, cu greu, pentru opinia publica americana si internationala, ca rezistenta irakiana este mult mai dura decit se asteptau. ?Trebuia sa fie unul dintre cele mai rapide razboaie. Nu am anticipat sa fim atacati asa repede, nu am anticipat toata aceasta activitate terorista?, a spus un alt soldat, in virsta de 20 de ani. Grija de a evita producerea de victime, atit in rindurile populatiei irakiene, cit si cele proprii, au determinat fortele armate americane s
