In martie 2003, am descoperit sovinismul Saptamana trecuta, impreuna cu un grup de colegi de la "Formula As", m-am aflat pentru doua zile in capitala Harghitei, la Miercurea Ciuc. Cazati intr-un hotel remarcabil prin curatenie si servicii, am avut neplacerea sa constatam ca o parte din personal nu v...
In martie 2003, am descoperit sovinismul Saptamana trecuta, impreuna cu un grup de colegi de la "Formula As", m-am aflat pentru doua zile in capitala Harghitei, la Miercurea Ciuc. Cazati intr-un hotel remarcabil prin curatenie si servicii, am avut neplacerea sa constatam ca o parte din personal nu vorbea romaneste. Nu imi este clar nici pana acum daca nu intelegeau sau era vorba de rea-vointa. Povestea tragi-comica a continuat la restaurant, unde chelnerita mi-a adus un cutit, desi eu ii cerusem o furculita. Oricum, se putea si mai rau, mi-am spus, amintindu-mi ca intr-o alta deplasare, la Sovata, receptionera unei pensiuni agroturistice le-a intors pur si simplu spatele altor doi colegi care au cerut, in limba lui Eminescu, o camera.
Traiesc de 21 de ani in Statele Unite, unde si-au dat intalnire emigranti din toata lumea. Nu mi s-a intamplat nici in Hawaii, nici in Texas, nici in Los Angeles, unde exista o foarte mare comunitate de spanioli, sa gasesc pe cineva care sa nu stie limba oficiala a tarii. Multi au o pronuntie deficitara sau nu cunosc unele cuvinte mai pretentioase, dar nu exista cetateni americani care sa nu stie cum se spune cutit sau furculita. Imaginati-va ca in Chicago, unde este o comunitate mare de polonezi, unul dintre acestia sa nu accepte in hotelurile pe care le patroneaza vorbitori de limba engleza. In Statele Unite, cei care lucreaza cu publicul sunt obligati sa foloseasca limba oficiala a tarii. In toate locurile publice, in scoli, in marile si micile hoteluri, in parcuri de agrement si in oficiile guvernamentale se vorbeste
