Arhitecţii prezintă adeseori oraşele şi casele lor într-un tip de perspectivă numită "a vol d'oiseau", după tradiţia şcolii beaux-arts-iste. Această perspectivă plonjantă ne arată cum s-ar vedea (cum se va vedea) de sus, de acolo de unde, de fapt, niciodată nu vor fi privite, decît de păsări şi de pasagerii aeronavelor, zidirile noastre viitoare. Dominarea ansamblului, prin reducerea scării elementelor, este de asemenea o caracteristică a acestui fel de privire. Ne uităm la realitate aşa cum, păstrînd proporţiile, am privi un model al ei. Oraşul place privit de sus, de pe o colină învecinată, din turla unei biserici, de pe acoperişul unui turn. Perspectiva din zborul păsării nefiind faţetată - precum aceea propusă de cubişti, suprapunînd într-o singură reprezentare perspective diferite asupra obiectului - multe detalii rămîn ascunse de către ceea ce se opune, prin opacitate, vederii plonjante. Mereu rămîn cîtimi insondabile, pe care Ştefan Petrescu, în cartea sa recent apărută la Editura Fundaţiei Culturale Române, şi-a propus să le reducă la minimum rotindu-se - cu avion şi cameră proprii deopotrivă - împrejurul obiectivelor sale. Se pierd inevitabil detaliile pe care le revelează apropierea. În nici una dintre aceste fotografii nu există informaţii "tactile", legate de texturi, de porozităţi ale materiei, de consistenţă. Pe de altă parte însă, perspectiva în zborul păsării descoperă alt fel de detalii, din cele inaccesibile în mod curent, de la înălţimea statului de om. Cartea pe care ne-o propune domnul Ştefan Petrescu pune probleme de interpretare celui care o inspectează acum, în forma sa finală. Îmi place să cred că autorul ei nu a prevăzut această plăcută încurcătură. Căci domnia sa, ca fotograf profesionist, a actat - într-un mod, de altfel, în sine extrem de angajat, anume zburînd el însuşi deasupra obiectului fotografiei viitoare - într-un fel care i