Vă aflaţi în faţa unei dileme: sînteţi invitaţi la un cocktail unde ştiţi că vor fi prezente persoane sofisticate, dar vi se spune că este vorba de o petrecere într-o atmosferă informală. La ce vă gîndiţi întîi? Profesorul de desen din clasa a cincea ne îndemna constant să gîndim imaginativ. Îmi amintesc cum într-o zi ne-a rugat să ne închipuim că sîntem veniţi de pe o planetă care nu cunoaşte hainele. Care ne-ar fi impresiile la un prim contact cu pămîntenii? Cel mai probabil ar fi - spunea el - să credem că fiinţele umane au o întreagă colecţie de piei sau ţesuturi, de culori şi forme diferite dar oarecum uniforme, pe care le schimbă în diverse contexte. Nu ştiam că particip la primul exerciţiu antropologic (clasic) din viaţa mea, acela de a transforma familiarul în bizar, pentru a-l putea explica mai bine. Şi nu ştiam că o definiţie mai bună a hainelor este greu de găsit. Hainele constituie legătura materială între corpul fizic şi corpul social, ele sînt mediatorul perfect al relaţiilor interumane şi elementul de legătură între contextul arhitectural (interior şi exterior) şi fiinţa care îl populează. De cîte ori nu vi s-a întîmplat să vă simţiţi nelalocul dumneavoastră numai din cauza hainelor pe care le purtaţi? Şi de cîte ori, cu aceleaşi haine (dacă nu aţi ajuns să le urîţi şi aruncaţi), nu v-aţi simţit perfect confortabil, înconjurat de oameni şi obiecte ce nu puteau fi mai potrivite? "Loc" este un concept important, căci integrează nu numai spaţiul fizic (aici sau acolo) ci şi spaţiul relaţional. "Loc" este o ţesătură de relaţii şi nu se limitează la spaţiul fizic pe care acesta îl ocupă. "Familiarul" este parte constitutivă a locului, vom vedea cum. Angoasele provocate de alegerea hainelor sînt intim legate de ideea de "loc", şi au fost cel mai bine descrise poate de Balzac; este interesant că el scrie în perioada de stabilire a fenomenului numit "