Despartirea de national-comunism s-a produs in zilele lui decembrie 1989. Stim cu totii ca aceasta despartire a fost deosebit de violenta, cu lacrimi si, in primul rind, cu valuri de singe.
Exista date ca singele acesta s-ar fi scurs pe strazile oraselor romanesti dupa scenarii si regii apartinind unor personalitati care au servit cu zel si devotament national-comunismul. Implicarea lor e insa greu de dovedit, desi au trecut mai bine de 13 ani de la evenimente.
Ca au existat regizori, scenaristi, artisti sau „poeti nationali“ care au servit cu zel si devotament national-comunismul este o banalitate. Ca acesti reprezentanti ai intelighentiei „epocii de aur“ s-au spalat, apoi, pe miinile cu care le-au strins pe ale cuplului prezidential, asta este alta fata a monedei. Dintr-un inginer la IOR, domnul Sergiu Nicolaescu a devenit producatorul en vogue al unor filme din vremuri peste care uitarea nu se poate asterne...
Pe 22 februarie 2003, postul de televiziune Pro TV a transmis partea a II-a a serialului Oglinda, in care asistam la un dialog intre Ion Antonescu si Voitinovici (fostul presedinte al Tribunalului Poporului), discutie in cursul careia evreii din Romania sint calomniati in fel si chip. Din cite am putut afla din documente istorice, un astfel de dialog nu a avut loc, in realitate, niciodata – el fiind o fictiune cu originea in imaginatia dlui Sergiu Nicolaescu. Ma intreb cui ii serveste o calomnie produsa de prolificul om de cinematografie, care intra in conflict atit cu adevarurile istorice, cit si cu Ordonanta nr. 31/2002? Sau, poate, pentru presedintii comisiilor parlamentare nu exista adevar istoric, si cu atit mai putin lege de respectat...
Intimplarea face sa cunosc bine conceptiile de viata ale dlui Sergiu Nicolaescu, din discutiile avute impreuna. E pacat ca domnia sa modifica istoria tarii. Vreau sa-i amintesc inginerulu
