Douăzeci şi una de lalele. Douăzeci plătiţi, una gratis. Văd că vindeţi lalele pe un ziar din 24 decembrie '89. Da. L-am luat din pod. Din pod? Urc ziarele la pod. Dar de ce din 24 decembrie '89? Dom'le, era ziarele mai bune. Erau scrise mai bine. Da' dracu' ştie, că baba nu ştie citeşte. Dar cum erau mai bune? Aveau hîrtia mai bună. Rezistă. Uite şi matale, am luat azi-dimineaţă din grădină flotocelele astea, vreo sută, o sută cincizeci şi şase, le-am învelit la ziar din pod. Vezi matale vreo zbîrcitură la ziar? Vezi matale cerneală luată la mîna mea, vezi matale poză lipită pe lalea? Nu. Păi, ziarele astea noi? Nu e aşa, Libertatea se lipeşte la lalea. A trebuit să stric două lalele săptămîna trecută, că nu puteam să dezlipesc Libertatea de petală. Clei, mămăligă de diaree. Nu e asta, hîrtia ca-nainte. Nu e, orice i-ai face, e făcut ziarul să nu reziste, să se macereze repede, să uiţi dracu' de el, că vine mîine altul. E hîrtie, uite, nici să te ştergi pe mîini şi la treaba mare. Nu e bun. Dar cum erau ziarele alelalte? Nu vă spun. Stă laleaua în ziar, e ţeapăn, nu vine să strice marfa. Şi de unde le aveţi pe astea vechi? Le-am urcat în pod. O venit un ziarist şi mi le-a adus, un kilogram, şi eu le-am urcat la pod. Cam pe ce dată? Păi, după Revoluţie, pe martie, aşa. Striga ziaristul pe la porţi şi luam fitecare cîte vroia. Eu am luat şapte kilograme. Şaptezeci de lei. Şi pe astea noi cum le luaţi? Le ia nor-mea de la oraş. Unde lucrează? Păi, ce ştiu eu unde? Să se înţeleagă ei între ei, s-aducă banii în casă, dar nu ştiu, că uite, a fost la o tricoteză, dup-aia s-a dat afară, că o punea să facă cafeaua. Cum, maică, să te dai afară, din asta? Dup-aia s-a dus şi a muncit noaptea la telefon. A adus banii în casă, asta e. Se mai ceartă cu Gicu, dar e viaţa lor. Dar bătrînul lu' matale unde e? A murit la Revoluţie. Omo? Da, s-a uitat la televizor pînă pe