...Şi poc, şi poc peste nas, alabalah kalabalah; iar mai spunea ceva, iar poc şi poc! Uite-aşa mi-a rămas mie pe retină finalul războiului din Irak - cu imaginea acelui tataie care-i dădea cu papucul peste nas, tîmple şi ochelari dictatorului Saddam (cel aflat într-o carpetă-portret), neştiind - vai, neştiind - că va intra astfel în media lumii şi, prin aceasta, în istorie. Cei mai sceptici dintre dvs. vor spune că acelaşi om, cu o săptămînă înainte, poate arsese vreun steag american - aprinzîndu-l de la un altul, britanic sau israelian - şi ovaţionase pentru tătucul Hussein. Dacă veţi spune asta, vă veţi deconspira: se va vedea clar, de la o poştă, c-aţi supt zerul ţării în care Patriarhul Nicodim, în prima pastorală de după 22 iunie 1941, spunea că Dumnezeu sprijină eliberarea Basarabiei de sub barbaria bolşevică, pentru ca trei ani mai tîrziu, în prima pastorală de după 23 august, să spună că Dumnezeu sprijină eliberarea Ardealului de sub barbaria horthystă - cunoscută fiind, se ştie, disponibilitatea lui Dumnezeu de a se orienta între Est şi Vest, ca şi unii dintre noi, creaturile sale. Cei mai suspicioşi dintre dvs. vor spune că tataie arab a bătut ce-a bătut carpeta cu papucii, după care şi i-a luat la spinare şi s-a dus să împrumute ceva de prin palatele tiranului dispărut, vreun vas, vreo mobilă, vreun tacîm de masă strîns într-un covor. Nu ştiu de ce dumneata, cititorule, stai cu ochii numai pe bărbaţii din Irak plecaţi la sustras - atît de mustăcioşi încît toţi seamănă între ei, cum spunea dl Mândruţă - şi nu daţi atenţie şi femeilor care fac acelaşi lucru, în costumele lor negre trase pînă sub ochi, uniformă a virtuţii ce le împiedică, teoretic, să cadă în tentaţia păcatului prin adulter dar nu şi să plonjeze, foarte practic, în păcatul furtului - semn că şi decalogul la Allah are relativismul său, de la Nord de Mosul pînă la Sud de Basra. Hoţul gen