Înaintea ultimei sale plecări în bejenie recent reînhumatul rege Carol al II-lea, ostenindu-se să întemeieze o dictatură căreia nu-i putea găsi o ideologie, s-a mulţumit să o echipeze cu un limbaj sacerdotal. Termenul central al acestui limbaj era "sănătate". Comunicările sale cu supuşii se încheiau invariabil cu parafraza: "la toţi cei de faţă şi viitori sănătate" - România continuînd totuşi să aibă sub domnia lui una din cele mai precare durate medii de viaţă din Europa. Cu un sfert de secol după izgonirea lui, capriciile istoriei au proţăpit în fruntea statului un alt dictator, infinit mai calificat pentru această îndeletnicire. În opoziţie cu fostul monarh, îndepărtatul său succesor era bîntuit de mistuitoare veleităţi ideologice. Frazeologia lui a generat un ritual în accepţia căruia nesfîrşitele lui litanii adresate poporului se încheiau cu o perifrază oarecum familiară, el ura tuturor "multă sănătate şi fericire". Aceleaşi capricii ale istoriei au înlocuit rutina dictatorilor prin inovaţiile tranziţiei. Deşi opuşi de o rivalitate ireductibilă, cei doi preşedinţi care au administrat-o s-au ferit amîndoi să revină la perimata simbolistică a urărilor de sănătate. Schimbarea retoricii nu a aduse însă cu sine şi o schimbare corespunzătoare

a situaţiei. Structura actualului guvern include un departament al sănătăţii şi familiei, sănătatea familiştilor părînd să intereseze mai mult decît cea a celibatarilor. În fruntea departamentului a fost numită o doamnă doctor, reprezentativă ca medic pentru profesie şi ca femeie pentru rolul de adevărat oblăduitor al vieţii de familie. În agitata sferă a sănătăţii s-a consumat zilele trecute un incident zguduitor şi totodată revelator. Eroul întîmplării: Ion Apostol din Bacău, în vîrstă de 75 de ani. Neprimind nici un răspuns la repetatele cereri de a-şi interna soţia grav bolnavă, el s-a postat în faţa spitalului j