N-am scris în viaţa mea o odă, dar textul de mai jos l-am gîndit şi l-am vrut a fi astfel, o odă a odelor, o cîntare a cîntărilor, un homeric fluviu de vorbe despre neasemuita, nepreţuita şi atît de gingaşa întreţinere. Da, da, aţi citit bine, am scris "întreţinere", iar ca să evit din start orice posibil derapaj semantic voi face precizarea că e vorba chiar despre acea foaie spînzurată de-o piuneză în avizier, banală la prima vedere, pe care lună de lună sînt afişate datoriile fiecărui locatar din blocurile patriei. Acestea fiind zise, pentru uşurinţa lecturii, să-i spunem simplu "întreţinere". Aţi privit-o vreodată cu atenţie? Aţi încercat să vedeţi ce se ascunde în spatele simplei înşiruiri de cifre? E acolo întreaga poveste a timpurilor moderne, tabelul aparent anost pe care stau pictate lungi coloane cu cifre e o filă din pagina de istorie foarte recentă a României. Dacă s-ar aduna măcar jumătate din foile de întreţinere afişate în ultimii treisprezece ani în avizierele blocurilor din toată ţara cred că am avea cel mai impresionant compendiu de istorie scris vreodată despre perioada de după 1989. Pentru că întreţinerea spune tot. În primul rînd vorbeşte despre oameni aşa cum sînt sau, mai bine zis, cum au ajuns să fie. Tabelul întreţinerii e dovada ciudatei metamorfoze din Popescu în bun- platnic şi din Georgescu în rău- platnic, din foşti vecini, cîndva prieteni, în beligeranţi ai unui război nesfîrşit avînd ca miză achitarea cheltuielilor comune. Printr-o simplă comparaţie pe luni, ani şi oraşe, sumele din dreptul fiecărui apartament spun totul despre economia românească, inflaţie şi ineficienţă. Restanţele vorbesc despre sărăcie, apartamentele debranşate despre disperare. Foaia de întreţinere din holul blocului e tot ce vrei: barometru pentru nivelul de trai, indicator despre politica partidului aflat la guvernare, telenovelă, film de acţiune cu bătăi