Lumea nu ar trebui să fie înfricoşată de puterea SUA, ci ar trebui să fie mulţumită că dacă există o disproporţie copleşitoare de forţe, această disproporţie este de partea SUA. Globalizarea şi stadiul de dezvoltare a lumii impun existenţa unui centru de putere, existenţa unui garant al securităţii mondiale, existenţa unui super-stat sau, dacă vreţi, a unui imperiu care să îşi asume viitorul omenirii. Lumea este mai sigură datorită Americii. Filosofia istoriei ne învaţă că sistemele au o viaţă, o creştere, un apogeu, o descreştere şi în final o moarte sau o transformare în altceva. Lumea civilizată ar trebui să conserve actualul sistem mondial cît mai mult, căci în lipsa acestuia nu poate exista decît haos şi un nou Ev-mediu, o mare dezordine mondială. Cît timp garantul va fi puternic şi hotărît, atîta timp sistemul va dăinui. America acţionează astăzi, ceilalţi critică. Politica externă este plină de cinism, iar idealismul nu poate fi folosit decît ca armă. Actuala politică americană se bazează pe doctrina dezvoltată de Paul Wolfowitz, oficial apropiat lui G. Bush senior, care a redactat la începutul anilor '90 un document unde argumenta că într-o eră în care dominaţia americană este copleşitoare, politica externă a SUA trebuie orientată spre a menţine unipolarismul şi spre a descuraja ridicarea altor mari puteri. SUA ar trebui să îşi prelungească supremaţia cît de mult va putea. Personal, mă simt mai în siguranţă într-o lume condusă de aceia care au aceleaşi valori la care am aderat şi eu. Personal, mă simt mai în siguranţă într-o lume cu valori occidentale apărate de America, decît într-o lume care valorizează imobilitatea maselor apărată de China sau o lume intolerantă promovată de un stat musulman. Cu cît capacitatea unui alt stat, în afară de SUA, de a emite pretenţii hegemonice este mai mare, cu atît pacea mondială este mai periclitată, iar lumea mai pu