Ar fi cu totul deplasat să ne întrebăm de ce-i zice Supă de raţă acestui film nemuritor al fraţilor Marx. Îi zice Supă de raţă - cred că ar replica Groucho - fiindcă nu i se putea spune Supă de găină, iar Supă de gîscă ar fi creat confuzii... Ca între Fredonia şi Silvania să se declare războiul, a trebuit întîi şi-ntîi ca multimiliardara doamnă Teasdale, soţia defunctului preşedinte al Fredoniei, să se îndrăgostească de Groucho şi să-i dea frîiele puterii - din care el face cîteva noduri! - pentru a izbăvi regatul de faliment. Inamicul lui Groucho e Tretino, preşedintele Silvaniei, care ar vrea să cotropească Fredonia, căsătorindu-se cu doamna Teasdale. Pentru aceasta trebuie să-l compromită şi să-l spioneze pe Groucho prin cei doi spioni ai săi - Harpo şi Chico - care se află, de altfel, în solda lui Groucho. Chico e ministru de război, post obţinut prin răspunsurile date unei ghicitori: "Ce are patru perechi de izmene, locuieşte în Philadelphia şi nu plouă niciodată?", îl întreabă Groucho. Şi tot Groucho recunoaşte că nu se poate răspunde, ceea ce-l obligă pe Chico să pună întrebarea lui, la care Groucho, turbat, îi atribuie - agitînd un imaginar ciocănel de licitaţie - postul de ministru de război. Groucho conduce Fredonia astfel: i se dă un document la semnat şi este întrebat dacă problema e clară: "Clară?", exclamă el. "Şi-un copil de patru ani ar înţelege-o..." Aplecîndu-se spre secretarul său: "Caută-mi repede un copil de patru ani - sînt pierdut..." Totuşi, el descoperă că Chico, ministrul de război, este spion dublu şi-l trimite în faţa înaltei instanţe. Groucho îl va acuza şi îl va apăra simultan! Procurorul cere ca spionul să fie împuşcat. "Obiectez!", strigă acuzatul. "Ce motive aveţi?", urlă judecătorul. "Nu ştiu să spun altceva...", replică, demn, Chico. Dar în sală apare doamna Teasdale ca să-l anunţe pe Groucho că inamicul Tretino doreşte să-i