Intr-un fel, era normal, deoarece PRM este cel mai numeros partid al opozitiei, iar liderii PD si PNL nu sunt parlamentari. De altfel, textul motiunii poarta amprenta partidului si publicatiei pe care le conduce, incepand chiar de la titlul Mafia sufoca Romania, fost slogan electoral al PRM. Problema ar fi ca liderul PRM are mai multe condamnari pentru calomnie, iar partidul si ziarul sau au facut numeroase afirmatii care contravin atat principiilor democratice, cat si orientarii pro-occidentale, pe care PD si PNL o sustin.
Legaturile sale cu Securitatea sunt recunoscute deschis; intoleranta, xenofobia si sovinismul definesc partidul, iar insultele si calomniile la adresa mai multor personalitati au fost publice. Un exemplu recent il constituie referirile la adresa ambasadorului SUA la Bucuresti pe care nu ne permitem sa le citam.
De ce s-au alaturat deci PD si PNL, care sustin ca reprezinta opozitia democratica, unui astfel de partid? Raspunsul este simplu - pentru ca fara PRM, nu pot aduna semnaturile necesare depunerii unei motiuni de cenzura. Atat de slaba este in parlament opozitia democratica. Merita insa sa inaintezi o motiune de cenzura in aceste conditii? Semnatarii nu s-au gandit, ce-i drept, la daramarea guvernului, ci la fortarea unei dezbateri publice, televizate pe o tema care poate diminua popularitatea guvernantilor.
Problema este ca dezbaterea a fost transformata in spectacol ieftin inainte sa inceapa. Constienti de vulnerabilitatea lor la capitolul coruptie, PSD-istii au adoptat strategia aruncarii in derizoriu a motiunii. Dupa citirea ei in Parlament, deputatul Radu Podgoreanu i-a oferit lui Corneliu Vadim Tudor un flacon de distonocalm pentru a-i tempera zelul.
Acesta din urma i-a raspuns cu o insulta reprodusa copios de presa. Ce inceput mai prost putea fi imaginat pentru o dezbatere care se dorea serioasa? Tot PSD
