Primul razboi preventiv a fost lansat in Afganistan, unde militarii americani au contribuit la eliminarea regimului taliban si au distrus bazele de instruire ale teroristilor Al Qaida. Dupa un an, realizarile interventiei militare din Afganistan sunt mediocre. Sefii tribali regionali, platiti generos de americani ca sa nu apere talibanii, isi etaleaza sfidator independenta fata de guvernul central instalat sub tutela SUA.
Presedintele tarii, Hamid Karza, protejat de militari americani, este un fel de primar al capitalei, cu autoritate limitata in provincii. In urma esecului de la Tora Bora, teroristul sef Osama ben Laden si liderul taliban Omar au scapat in Pakistan si sunt de negasit. Atacurile de gherila impotriva americanilor din Afganistan continua. Macii producatori de opium au fost reimplantati la scara mare.
Al doilea asalt preventiv, dezlantuit de Bush in cadrul razboiului antiterorist, a fost declansat in Irak in martie 2003.
Indiferent de rezultatul final, conflictul militar din Irak a avut deja si va continua sa aiba consecinte internationale profunde si imprevizibile. Predictiile euforice ale cercurilor belicoase din administratia actuala de la Washington nu s-au adeverit.
Bombardamentele intense initiale, menite sa creeze soc si groaza si sa forteze capitularea prompta a militarilor irakieni, nu au avut efectul scontat. Siitii din sud nu s-au rasculat impotriva lui Saddam Hussein. Irakienii nu i-au intampinat pe eliberatorii americani cu flori si recunostinta. Blitzkrieg-ul preconizat s-a impotmolit temporar.
Trupele si fortele speciale anglo-americane nu au descoperit nici rachete nepermise, nici arme nucleare, chimice sau biologice.
Nimeni nu se indoieste ca armata Coalitiei va fi victorioasa impotriva irakienilor. Dar ravagiile si pierderile de viata umana, ocupatia postbelica si reactiile internat
