fragment de proză Lumea a treia singular din autobuzul 92, lumea a treia singular care fojgăie în dreapta şi stînga, pe Königstrasse colţ cu Rotebühlstrasse, cu Marienplatz, lumea din faţa cinematografului Delphi 1+2, din magazinul Lerche cu minunate aparate muzicale, din magazinul Breunninger cu minunate haine scumpe de primăvară pe manechine din ghips cu forme delicate pe care domnul K., protagonist al prozei noastre, le priveşte în trecere, scrutează cu coada ochiului muţenia manechinelor îmbrăcate elegant, sportiv, domnişoare şi domnişori cu pantaloni sport, cu centuri, paftale, cu rochiţe scurte dezvelind piciorul delicat din ghips cu ciorapi fumurii, domnul nostru, personajul acesta pe care îl scrutez de undeva din afara lui, trece chiar acum prin parcul de la Schlossplatz, pe lîngă bazinul cu lei din aramă pe lîngă care ai stat tu, autorul acestei ficţiuni, astă toamnă, şi nu era atunci chiar toamnă, un vag presentiment al ei plutea în aerul luminos al unei zile de sfîrşit de august. Acum, chiar acu', domnul K. priveşte atent o pereche de tineri-care-de-aproape-nu-mai-sînt-tineri, perechea aceea de tineri-de-la-distanţă-care-sînt-altfel-văzuţi-de-aproape, perechea aceea urcă în autobuzul 92, autobuzul care te duce, vă duce pe toţi, spre pădurile care despart oraşul Stuttgart de orăşelul medieval Leonberg, te duce autobuzul acela pe tine şi figura ta înstrăinată în persoana domnului oarecare ce stă impenetrabil pe scaunul de la uşa din mijloc, acolo stă creaţia ta sub forma protagonistului aceluia pe nume K. (de la Vasilică), stă aproape de butonul pe care apeşi ca ea să se deschidă automat atunci cînd busul este în staţie, într-una din ele din drumul tău, al lui, zilnic, spre Schloss, spre Castelul dintre păduri, printre drumuri pietruite şi asfaltate, pe lîngă bănci din butuci lungi, foarte groşi. Perechea aceea este însoţită de un cîine, un schnautz