Expresia home, sweet home este irelevanta pentru artistul olandez Ron Sluik atita vreme cit ea nu pune accent pe notiunea de house. Spatialitatea este definitorie pentru exprimarea modului in care artistul isi apropriaza un teritoriu nou si reuseste sa descopere acolo zone de intimitate. Venirea lui Sluik, la sfirsitul anilor ’90, in Republica Moldova – pe care a denumit-o the cruel paradise – i-a oferit artistului prilejul de a se confrunta cu o lume interesanta, bogata din punct de vedere vizual, dar extrem de cinica si ingrata cu propriii sai cetateni. Putine persoane din Occident au stiut sa priveasca fara prejudecati lumea spatiului postsovietic. Deschis spre noile realitati, in aprilie 2001, Ron Sluik a parasit Amsterdamul si s-a stabilit la Chisinau. Spatiul care i-a devenit familiar si unde a intilnit femeia pe care a indragit-o atit de mult a devenit casa lui.

Lucrarile expuse la Bucuresti, la Galeria S.P.A.C.E.-CIAC (11-29 martie 2003) au continuat seria Asta e casa mea/This is my house/Eto moi dom, expusa in urma cu un an la Galeria AoRTa din Chisinau si apoi la Art Pavillion din Zagreb, in cadrul celei de-a III-a Trienale Balcanice de la Novi Sad si la Galeria Art din Amsterdam.

Sluik a studiat in Olanda pentru a deveni artist video si a incercat limitele acestui domeniu artistic timp de 20 de ani. In prezent, se concentreaza asupra mediului fotografic, fara a se considera, propriu-zis, fotograf, ci mai curind un artist vizual care lucreaza cu fotografia.

Stilul fotografic al lui Sluik specific seriei Asta e casa mea este incitant si personal. El nu se regaseste nici in atitudinea „arta pentru arta“, dar nici in cea fotojurnalistica. Desi detesta privirea curioasa a occidentalului care vineaza in spatiul estic, de cele mai multe ori, lucruri exotice si dezvaluie un univers al mizeriei si al saraciei, nici in fotografiile lui nu li