Noua conducere a Teatrului de Comedie ştie ce-şi doreşte: să redea teatrului strălucirea pe care a avut-o în anii şaizeci, cînd uimea pe spectatori şi dezorienta pe critici. Au dispărut, din foaier, expoziţiile îndoielnice, tablourile de gang fiind înlocuite cu imagini elegante din spectacolele memorabile din trecut. Barul popular a fost transformat într-o sală studio. Eleganţa sobră imprimă publicului o altă ţinută decît aceea debutonată. Desigur, condiţiile sînt schimbate: în ambianţa postmodernă, a uimi este naiv şi a dezorienta este neproductiv. De aceea, George Mihăiţă şi Gelu Colceag au început prin a-şi asigura succesul de public, ştiind că, o dată acesta cîştigat, se poate trece dincolo, spre un ţel superior. Spectacolul cu "A XII-a noapte", favorita mea între comediile lui Shakespeare, a marcat revirimentul teatrului, trezind, întîi curiozitatea, apoi, entuziasmul spectatorilor. Shakespeare a preferat să intituleze piesa după sărbătoarea care i-a ocazionat premiera (Noaptea Regilor Magi) şi i-a adăugat, ca subtitlu, "Tot ce vă doriţi" (What You Will), nu pentru a ironiza aşteptările publicului, ci pentru a arăta că are de oferit cîte ceva pentru fiecare: pentru inocenţi, distracţie populară, pentru perverşi, ambiguitate sexuală, pentru romanţioşi, poezie astrală. Ca şi în excelentul "Tango" de Mrozek, de la Teatrul Bulandra, regizorul Gelu Colceag cutează o interesantă translaţie temporală şi, în consecinţă, culturală, a piesei. Grupul din jurul ducelui Orsino are eleganţa dezabuzată şi melancolia decadentă a secolului al XVIII-lea; Sir Toby pare un boiernaş rustic, bon viveur, descins din Tom Jones al lui Fielding. Malvolio este un puritan, dintre aceia care, pe vremea lui Cromwell, o jumătate de veac de la premiera absolută a piesei, aveau să interzică teatrul, ca distracţie frivolă, corupătoare de moravuri. Înscenarea exorcizării lui Malvolio pare