Săptămîna trecută, la Cinematecă, am văzut "un nou film românesc", cu titlul 3 păzeşte. Proiecţia a fost una pentru iniţiaţi sau pentru invitaţi, pentru că filmul (realizat pe suport digital) nu e intrat " deocamdată - în nici un circuit de difuzare. La sfîrşitul proiecţiei, regizorul, Ovidiu Georgescu, şi-a prezentat, pe scenă, echipa. O echipă tînără, o atmosferă de festival studenţesc şi un eveniment care, în felul lui, face dată în istoria cinematografiei româneşti de după '89. Pentru că 3 păzeşte e primul film realizat la noi completamente "off Broadway", adică fără nici un leu de la stat şi fără nici o implicare a "sistemului" şi a "oficialilor" din cinematografie; dacă filme cu buget privat s-au mai făcut la noi (primul a fost Şobolanii roşii, al lui Florin Codre, la începutul anilor '90), acest 3 păzeşte e primul "fără buget", realizat, adică, din contribuţia benevolă şi din munca voluntară a peste 150 de oameni! Mai mult de atît nu se poate! (mai mult nu de 150, evident, ci mai mult pe drumul inventivităţii întru supravieţuire, într-o cinematografie săracă şi debusolată).

Ovidiu Georgescu e primul regizor român care a avut forţa de a transforma handicapul în motor al întregii lucrări! Într-o vreme a tuturor disoluţiilor şi dezamăgirilor, "tînărul Georgescu" propune, ca pe o supremă perversitate, euforia pionieratului! Lamentaţia sterilă ca justificare a "nefăcutului" (nu sînt bani, nu e interes, nu se poate etc. etc) e înlocuită cu o asumare inteligentă a propriilor neputinţe; tot ceea ce filmul românesc încerca pînă acum să camufleze, mimînd normalitatea, e întors pe dos şi transformat în argument în 3 păzeşte! Actorii erau, pînă acum, plătiţi prost, simbolic, ca vai de lume? Ei bine, acum nu vor mai fi plătiţi deloc, vor juca gratis, bucuroşi! (inclusiv o vedetă, ca Marcel Iureş, într-un rol din trei replici, dar nu rolul contează, ci solidarit