Visul multor tineri romani este sa ajunga in Occident, acolo unde considera ca se pot realiza mult mai usor, indiferent ca fac munci normale sau sub demnitatea lor. Daca acum dorinta li se poate indeplini mult mai repede, cu peste un deceniu in urma, cei care reuseau sa ajunga in Occident erau considerati, de cei ramasi acasa, norocosi, in adevaratul sens al cuvantului. La fel a fost privit si Costel Botorea, din Moravita, care in 1988 a reusit sa fuga in Germania. Cand a luat aceasta decizie, spune, “doream sa am o alta viata. Nu am fost singurul care am ales aceasta cale”. Desi i-a fost greu, intr-un timp relativ scurt a reusit sa se realizeze. Lucra, avea un apartament, o masina. Prin casatoria cu o nemtoaica putea foarte usor sa primeasca cetatenia germana, insa a refuzat acest lucru. Chiar daca “dincolo” avea tot ce dorea, nu era acasa, printre ai lui. In plus, nu a renuntat niciodata la gandul de a se intoarce in Romania. Dupa ’90, vizitele pe meleagurile natale au devenit tot mai dese, “simteam ca ata ma tragea acasa”. In 2002 s-a hotarat sa se intoarca definitiv in comuna natala. Obisnuit cu un anumit nivel de trai si cu munca, intors la Moravita, Costel Botorea nu a stat degeaba. A cumparat fostul I.A.S., unde a demarat o afacere proprie. Cu ajutorul familiei si al fratilor, pana in toamna el vrea sa faca una dintre cele mai moderne ferme de crestere a taurasilor si vacilor de lapte din judet. Si-a pus in joc toate economiile din perioada in care a lucrat in Germania. In plus, a luat un credit de 100.000 de euro. “Demararea unei afaceri este un risc. Dar daca nu ti-l asumi nu reusesti sa faci nimic”. Si-a asumat acest risc si, pana in momentul de fata, se declara multumit. La inceput, cand s-a intors in tara, a fost privit destul de ciudat de consateni. Venea din locul in care foarte multi doreau sa ajunga. In plus, reusise sa-si asigure o stare materiala bu