Distanţa de la democraţie la dictatură? Un pas, lesne de făcut într-o economie de tranziţie. Bazat pe o logică simplă, omul de rînd nu înghite democraţia pe stomacul gol. Şi atunci iese în stradă, protestează şi cere statului protecţie pe stil comunist. Am asistat la astfel de manifestări, începînd de la mineriadele conduse de Miron Cozma pînă la blocarea drumurilor de către sindicaliştii din companiile braşovene Roman şi Tractorul. În 13 ani, teama de şomaj a rămas la fel de puternică pentru românul ce nu are altă sursă de venit decît locul de muncă obţinut facil în perioada comunistă, dar păstrat cu greu acum într-o companie devenită între timp falimentară. De la minerii lui Cozma la mecanicii lui Marius Stinghe, nici o schimbare de mentalitate. Deşi minerii se ascundeau după o lipsă a educaţiei democratice, au acceptat în final "exerciţiul democratic" al disponibilizărilor colective. Recent, muncitorii de la Roman şi Tractorul au cerut guvernului măsuri de protecţie socială ce depăşesc oferta autorităţilor. Riscă în acest moment România revenirea la dictatura proletară? Greu de spus. Un fapt este însă cert: muncitorii braşoveni îşi justifică cererile cu existenţa unui precedent. Cu doi ani în urmă, statul a oferit 48 de salarii compensatorii salariaţilor de la SIDEX, pentru a accepta disponibilizarea. Un precedent periculos, determinat de nevoia de imagine pozitivă a guvernului, care la acea dată accepta orice solicitare pentru a obţine o imagine favorabilă în exterior. Mai precis, în faţa instituţiilor financiare internaţionale, Fondul Monetar Internaţional şi Banca Mondială. Combinatul Sidex Galaţi trebuia privatizat, ca semn de bună purtare a PSD-ului în drumul spre capitalismul democratic. Cît de capitalist a fost gestul făcut atunci de membrii cabinetului Năstase constată acum guvernanţii, cînd alţi muncitori ameninţaţi cu disponibilizarea cer condiţi