Îninate de a deveni subiectul unei antologii, o vom scoate afară, undeva pe balustrada castelului, o vom aşeza acolo şi Liebe Schulz o va potrivi undeva, şi eu voi fi acolo, precis voi fi acolo, şi-i voi da lui Liebe Schulz o mînă de ajutor şi pe urmă voi scrie aici în paginile carnetului cum anume i-am dat eu o mînă de ajutor. Cum anume sună harpa eoliană în bătaia vîntului, atunci cînd suflă el dinspre platformele industriale Daimler Benz, de dincolo de păduri, asta nu putem spune acum, pentru că această experienţă de viaţă încă n-am avut-o. Deocamdată mă gîndesc cum trebuie să procedăm ca să iasă treaba bine, cum anume, adică, am putea ancora harpa eoliană cu şuruburi. Apoi cu platband dublu. Apoi cu contravîntuiri care sînt un fel de ceva care se aşează la baza harpei eoliene prin forţare. Nişte pene din lemn pe care le izbim cu ciocanul sub nişte cleşti mărunţi din fier postaţi undeva cu multă dibăcie, în aşa fel încît vîntul, prin pom sau peste balustrada aceea înaltă a castelului baroc, să cînte la harpă pentru că, de fapt, vîntul este esenţial în toată povestea asta după cum ne şi încredinţează numele instrumentului. Harpa eoliană tocmai asta înseamnă, că vîntul va fi pe post de instrumentist, aşa ca taică-meu, marinarul, cîntăreţ la havaiană, care este un fel de ghitară electrică de prin mările şi insulele tropicale ale Sudului celui îndepărtat, cu plaje şi cocotieri. Nu ştiu ce sunete anume scoate harpa eoliană, nu ştiu dacă ea, mai bine zis vîntul care se va răsuci peste balustrada baroc sau printre crengile stejarului, scoate sunete ca havaiana aceea: lungi, şi dulcege, şi melancolice, nu ştiu încă, deocamdată scriu despre un ceva anume care va fi să se întîmple. Uite, chiar acu' este seară şi eu mă uit la harpă, ea este o cutie din placaj care e aici în studioul lui Nathalie, chiar lîngă masa ei de lucru, stăm la masă, eu pe post de baby-sitter im