* Vasile Gârneţ, Câmpia Borges, Editura Vinea, 2002. În decembrie trecut, revista Contrafort a scos un supliment intitulat grav "Basarabia şi România - un deceniu de integrare literară". În legătură cu chestionata "integrare" s-au pronunţat peste 40 de scriitori de dincolo şi de dincoace de Prut, unii mai de aproape, alţii mai pe departe. Poate şi datorită unui efect de dublă distanţare, care nu poate face decît bine atît panoramei, cît şi criticii de primă instanţă, Mircea Iorgulescu a taxat transferarea de către revista de la Chişinău (al cărei director este Vasile Gârneţ) a termenului integrare din zona politicului şi economicului în cea a culturii şi literaturii. "În politică şi economie - spune criticul de la Paris - «integrarea» presupune constituirea şi existenţa unor ansambluri de unităţi statale, pe criterii specifice. Utilizarea cea mai frecventă a termenului (...) se înregistrează în textele referitoare la Uniunea Europeană (...). Niciodată, nicăieri şi în nici unul dintre aceste texte nu există însă vreo referire la literatură, nimeni nu şi-a pus problema unei literaturi «integrate» sau a «integrării» literaturilor!!! Pe de altă parte, inadecvarea acestui termen pentru relaţiile dintre România şi Republica Moldova este totală, cîtă vreme cele două state nu sînt angajate într-o acţiune de «integrare» vizînd constituirea unui spaţiu economic comun şi/ori a unei forme oarecare de asociere politică (...) Distanţa dintre Bucureşti şi Chişinău este în 2002 mult mai mare decît era în 1989 şi nu este deloc sigur că nu se va mări şi mai mult." Simplu ca bună ziua. Şi totuşi, dincolo de nefericita formulă, cunoaşterea reciprocă a celor două literaturi, dubla măsură care se mai foloseşte în evaluarea lor (iată cum funcţionează, de la sine, protecţionismul estetic de spectrul căruia se îngrozea Dan C. Mihăilescu...), complexele de superioritate-inferioritate,