De-a lungul istoriei toate stăpînirile au urmărit să se consolideze prin dubla sporire a teritoriului şi a populaţiei. Cîştigarea de noi teritorii s-a făcut pe calea războaielor al căror efect pervers a fost scăderea populaţiei exterminate printr-o tehnologie în perpetuă perfecţionare. Inaugurîndu-şi domnia, la noi, fostul dictator nu a angajat ţara în noi războaie instituind în schimb o nouă şi draconică reglementare a natalităţii şi a mortalităţii. Coerciţiunea de stat urgenta din răsputeri atît naşterea pruncilor cît şi decesul bătrînilor. Asimetria priamidei demografice a devenit o strategie naţională. Sub impactul ei şi-a făcut energic loc o generaţie alintată cu denumirea "ceauşei". Ei formează în prezent majoritatea populaţiei adulte a societăţii noastre. Constrînşi să se nască, ei îşi oferă libertatea de a refuza să îi aducă pe lume pe propriii lor urmaşi. Rezultatul: România intră în noul mileniu afectată de o serioasă criză demografică sau, mai pe şleau spus, de un sindrom al depopulării. Natalitatea deficitară a ceauşeilor dobîndeşte conotaţiile unei jenante probleme politice. În pofida succeselor sale inventariate în gigantice cărţi albe, guvernul dă un semnal de alarmă anunţînd starea jalnică în care se află naţiunea sub aspect demografic. Iar o astfel de stare se împacă anevoie cu neobosita strădanie de a prezenta o imagine agreabilă reticenţilor noştri protectori din NATO şi din Uniunea Europeană. Drept urmare, guvernul a trecut la fapte promulgînd o ordonanţă de urgenţă care stabilea conexiunea directă a natalităţii cu economia de piaţă fixînd preţul oricărui nou născut la 4,2 milioane lei lunar, primă de încurajare acordată mamelor pe perioada concediului post-natal. Din păcate, ordonanţa de urgenţă a fost retrasă cu o viteză care o concura pe cea a emiterii ei. Preţul standard pe cap de nou-născut nu convenea tuturor fericiţilor părinţi. Viit