Mihaita este condamnat, la aproape zece ani, sa se tirasca in patru labe. El s-a nascut la sapte luni, cu o greutate de numai 900 de grame. Bucuria parintilor de a-l vedea crescind a fost otravita de constatarea ca are o multime de boli. Cel mai greu de suportat e gindul ca, nascut fara tendoane, Mihaita nu poate fi salvat decit printr-o operatie riscanta si costisitoare. Suferinta unui copil poate macina si un om de piatra. Cind, la zece ani, un copil se tiraste in patru labe, de abia vorbeste, are probleme cu vederea si multe alte suferinte, te intrebi cum poate el sa-si poarte crucea. "L-am nascut la 7 luni, avea numai 900 de grame. Era tare mic", isi aminteste Mihaela Dumitriu ziua de 4 iunie 1993, cind i-a dat viata lui Mihai, cel mai mic dintre fiii sai. Nu isi inchipuia, cind l-a luat acasa, dupa 4 luni - cit a stat la incubator pentru a atinge greutatea de 2.200 kilograme - ca greul abia incepe. "Cind avea vreo doi anisori, am vazut ca ceva nu este in regula. Nu dadea semne sa mearga, ba, mai mult, nici in sezut nu statea bine. Nu se dezvolta corespunzator, iar de vorbit, a vorbit foarte greu. Cind avea vreo patru ani, l-am dus la Spitalul de Copii "Budimex", la Bucuresti, pentru recuperare, apoi am mers la Techirghiol, la Iasi. Pe masura ce il duceam la din ce in ce mai multe controale, aflam ca este din ce in ce mai bolnav. Medicii ii dadeau putine sanse de recuperare. Eu tot nu credeam", spune mama lui Mihai. A mers la gradinita, dar numai citeva luni, perioada in care era mai tot timpul bolnav. Il insotea mama, de care este foarte legat. Nici acum nu doarme singur, ci numai cu mama. Cit timp mama Mihaela a plecat din camera sa ne aduca niste fotografii, Mihaita s-a tirit imediat dupa ea, sa vada de ce intirzie. Mihai se joaca, face liniute, rasfoieste un manual de clasa I si este vizitat de copiii vecinilor, care, insa, nu stau mult, deoarece ei vor sa al