Civilizaţie, dar s-o ştim şi noi Articolele domnului Mîndruţă au fost întotdeauna o încîntare pentru mine. Stilul domniei sale, care îmbină ironia, judecata rece şi un acut simţ al percepţiei, a dat nu o dată rezultate memorabile în articolele domniei sale. Sînt un asiduu cititor al Dilemei practic de la începutul publicării revistei şi, de un an şi jumătate încoace, varianta Internet a Dilemei este unul din puţinele forumuri de analiză ale societăţii româneşti la care am acces de aici, din străinătate. Cu atît mai surprins am fost să citesc ultimul articol al domniei sale publicat în Dilema. În "Califul şi alegerile libere", domnul Mîndruţă analizează situaţia războiului din Irak şi conchide că intervenţia militară a Statelor Unite este necesară din cel puţin două motive: a) Irakul deţine arme potenţial distructive care nu ar trebui lăsate la bunul plac al unui dictator iresponsabil şi b) Statele Unite (ca ţară civilizată) are o misiune civilizatoare în ţări care, ca Irakul, nu pot răsturna singure autocraţi barbari. Sînt de acord cu primul punct (deşi am rezerve asupra faptului dacă Statele Unite trebuie să-şi aroge unilateral acest drept sau nu). În ce priveşte al doilea argument am mari dubii. Să mă explic. Problema "misiunii civilizatoare" a statelor vestice e o temă relativ veche în ştiintele sociale. În anii 1950-60, ea purta numele de teoria modernizării şi afirma exact acest lucru: că istoria omenirii evoluează în stadii, că anumite ţări sînt mai înapoiate pentru că nu au facut încă "saltul" către civilizaţie, dar că pot fi ajutate să treacă acest prag. Această teorie s-a dovedit falimentară din mai multe motive, iar cel mai important motiv este ca n-are nici o legătură cu realitatea. Acum, la 50-60 de ani după lansarea programelor de modernizare a statelor "subdezvoltate", ştim cu precizie doar un singur lucru: că statele lumii a treia, cu toate efor