Telespectatorul care se uită la emisiunea de pe TVR Cultural "Planeta kitsch" prezentată de Adrian Pintea nu are mari şanse să se lămurească în privinţa kitsch-ului. Lasă că emisiunea e făcută fiţos, cu filmări "deştepte", cu imagine jumătate alb-negru, jumătate color, cu inserturi "dinamice", în care apar Bălăceanu-Stolnici şi cîteva femei ca să pronunţe cuvîntul - toate aceste artificii, trucuri gratuite, fără nici o legătură cu emisiunea propriu-zisă, nu fac decît să ameţească privitorul. Dar nu forma e cea care produce deruta, ci conţinutul şi, pînă la urmă, faptul că realizatorilor înşişi nu le este prea clară noţiunea de kitsch. Pentru ei e simplu: Cultura cu "C" mare e cultură, restul e kitsch. Din păcate pentru ei, în vremurile noastre lucrurile s-au amestecat foarte tare. Nu mai există "Cultura", ci existră culturi, ba, mai mult, a apărut sintagma "cultură de consum", cultura serioasă însăşi cochetează uneori cu kitsch-ul (îl citează, se joacă cu el, îi preia formele), aşa cum un obiect kitsch se poate metamorfoza, o dată cu trecerea timpului, în obiect artistic. Discuţia e lungă şi nu ne vom opri de data aceasta la ea. Cert este că, pentru cei de la TVR Cultural, noţiunea de kitsch a rămas o nebuloasă. Că este aşa o dovedeşte şi programarea, la numai o oră după ce Adrian Pintea îşi lua la revedere de la telespectatorii săi, a unei mostre colosale de kitsch: o emisiune de muzică populară. Cîteva coconiţe, îmbrăcate scrobit, de la Artizanat, rujate şi machiate, erau scoase la iarbă verde şi puse să ne gîdile plăcut auzul. Dimineaţă se treziseră, îşi băuseră tacticos cafeluţa cu degetul mic ridicat, se duseseră apoi la coafor, să-şi reînnoiască permanentul, pentru ca în cele din urmă să-şi pună uniformele cu paiete şi să meargă la serviciu: adică pe tăpşan la Muzeul satului, unde televiziunea avea să le filmeze playback-ul lor despre cum obişnuiesc ele