Rochia albastra- Povesti din campia Aradului -Doamna cu parul cret. Maria s-a nascut in satul Covasinti de langa Ghiorocul Aradului, din mama Iosana si tata Petru. Face saptezeci si cinci de ani anul asta si tine minte toate cate i s-au intamplat in viata. Cu toate astea, ma cerceteaza prin sticla o...

Rochia albastra- Povesti din campia Aradului -Doamna cu parul cret

Maria s-a nascut in satul Covasinti de langa Ghiorocul Aradului, din mama Iosana si tata Petru. Face saptezeci si cinci de ani anul asta si tine minte toate cate i s-au intamplat in viata. Cu toate astea, ma cerceteaza prin sticla ochelarilor grosi, nepricepand de ce-o tot intreb de trecut. Cine mai are azi rabdare sa asculte povesti despre oameni care au disparut? Isi face de lucru cu matura, atunci cand ii pun intrebari, se uita ingandurata catre norii care se apropie, isi strange mai bine basmaua, pare ca ar vrea si n-ar vrea sa-mi spuna, e nehotarata si nu stiu cum s-o ajut. Tac. De la o vreme, vorbele se dezleaga. Imi spune ca a fost fata de oameni saraci, ca ea a facut un pic de scoala, nu atata cata i-ar fi placut, si ca pe la zece ani a inceput sa se duca la lucru cu mama ei. Ani de-a randul a lucrat la via lui Sida Lazar, domn mare, cu macelarie in Arad, cu casa frumoasa, cu "solocaturi" (jaluzele) de lemn, cu slugi si cu servitori. Avea domnul Lazar conac si la Ghioroc, unde vara venea cu toata familia, cu alti domni si doamne incarcati in trasuri, si petreceau pana noaptea tarziu. Isi aduce aminte de o doamna cu parul galben si incretit in inele, care umbla tot timpul cu o rochie albastruie, tivita cu "cipca" (dantela) pe dedesubt si cu un sal inflorat pe umeri. A visat-o pe doamna asta de multe ori. Ii placea cum isi tinea cu mana poalele rochiei cand iesea sa se plimbe printre salcami si cum isi apleca usor capul, atunci cand o descoperea printre tufele din gradina, u