Scrisoarea saptamanii. . . Tot nu emigrez! Si iata ca am revenit pe taramul lor de rai, Franta! Profit de aceeasi bursa (sa ii zicem tot de studii) si profit de aceeasi prosperitate materiala cu a unui francez sadea, care munceste intr-un laborator de cercetare: am imprimanta la care pot imprima sute...
Scrisoarea saptamanii
Tot nu emigrez! Si iata ca am revenit pe taramul lor de rai, Franta! Profit de aceeasi bursa (sa ii zicem tot de studii) si profit de aceeasi prosperitate materiala cu a unui francez sadea, care munceste intr-un laborator de cercetare: am imprimanta la care pot imprima sute de coli, secretara care furnizeaza si executa orice intra in standardul activitatii sale, Internet de viteza mare, un birou jenant de luxos, , adica un loc oficializat unde bei gratis si neculpabilizat o cafea, o curatenie care te face sa te rusinezi de o scama ramasa agatata pe puloverul tau vechi. Si totusi... raman o romanca in expectativa, pe taramul lor. De ce nu emigrez?!... Unii ar zice ca din neputinta, altii au presupus ca din orgoliul aceluia care nu mai e dispus sa o ia de la capat, trecand prin stratul intesat de greutati al unui posibil emigrant. Se poate presupune ca nu imi place de ei, de cum arata, de fetele lor prea albe si spalacite, de portul lor , pe care uneori il calific cu obiectivitatea-mi innascuta chiar desalat, de manierele lor exagerate, care frizeaza uneori ridicolul... Se poate sa nu ador cele aproape patru sute de feluri de branza sau "bisou-urile" de bun gasit pe care, daca le-as contabiliza, as ajunge la concluzia stupida ca m-am pupat de trei ori mai mult cu colegul de birou decat mi-am sarutat sotul... Ei bine, se pot presupune atatea..., dar tot nu emigrez. Am fost invitata intr-o seara de un roman devenit in acte francez la un spectacol de muzica, ce se anunta cu specific: muzica din Est. Intr-un cort viu colora
