Cu toate ca n-au dat pe CNN, am urmarit cu sufletul la gura evenimentul recent de la cafeneaua Coalitiei Scriitorilor - unde, pe langa cafea, s-au consumat editiile 7 si 8 ale premiadei literare Ovidius. Intotdeauna m-am dat in vant dupa intruniri din astea festive, unde cultura, ca si cafeaua, se serveste in doze amare, homeopatice. Si unde totusi, ciudat, se consuma atatea dulcegarii incat toti ar trebui sa-si infiga langa medalii si cate-o siringa cu insulina. Era de asteptat, atunci, ca dublul eveniment organizat saptamana trecuta de Fundatia Albatrosnetul (sau ceva de genul acesta) sa se lase cu portii masive de dulcegarii si cu amaraciuni la discretie, cate i-a recomandat fiecaruia medicul literar de familie. Caci, nu stiu daca mai e nevoie sa reamintesc dar, i n rarele ocazii cand nu e bufet suedez, literatura se consuma doar in familie. Si orice familie care se respecta are doctorul ei personal, care-i scrie retetele compensate, ii aranjeaza concediile medicale in Arcadia sau, la urgenta, o resusciteaza cu premii literare. In asezarile care, din diverse motive, ii tin departe pe doctorii in literatura, gasesti, in schimb, o droaie de vindecatori sau samani. Astfel se face ca, la cafenelele-n care se organizeaza intrunirile lor festive, cultura care se consuma e, de fapt, nechezol. In urbea in care exilul poetilor are o asa de frumoasa traditie, nu se putea ca o premiada atat de importanta (macar ca de 7,8 editii poarta numele unei celebre statui) sa nu aiba parte de un nechezol cultural pe masura, curtea de juri fiind al catuita, desigur, in jurul regelui poeziei municipale, Arthur, din vindecatoarea internationala Amelia si vraciul de cartier Dragomir. Dupa istovitoare deliberari si incrucisari de condeie, acestia ne-au semnalizat cu fumul, de pe niste coline, ca medaliile si siringile cu insulina vor fi infipte in: Constantin Novac, "pentru intreaga sa acti