La dezbateri participa oficiali de la Pentagon, din Congres, de la Departamentul de Stat si din echipa de consilieri ai presedintelui George Bush.
Grupul dominant din anturajul lui Bush insista ca, in urma infrangerii regimului lui Saddam Hussein, fortele militare din coalitia voluntarilor, condusa de Statele Unite, trebuie sa asigure securitatea si administrarea Irakului pentru o perioada indefinita, poate mai multe luni sau ani. Dar Consiliul de Securitate al ONU a votat unanim la sfarsitul lui martie 2003 o rezolutie care solicita ca Natiunile Unite sa asume rolul principal in tranzitie si sa organizeze distribuirea alimentelor, medicamentelor si a altor asistente umanitare.
Tarile neparticipante la invazia militara pretind ca, prin intermediul Natiunilor Unite, sa fie implicate in reconstructia post-Saddam a Irakului.
Contrar aspiratiilor americane si in consonanta cu Uniunea Europeana, aliatul principal al Statelor Unite in campania militara din Irak, premierul britanic Tony Blair, sustine vehement ca administratia postbelica a Irakului trebuie sa fie internationalizata.
Dezbaterile aprinse de la Washington vor trebui sa rezolve identitatea celor care vor administra Irakul dupa eliminarea regimului Hussein si sa determine in ce masura America va permite participarea altor tari si a ONU. Decizia finala va afecta relatiile SUA cu tarile arabe si cu fostii aliati, relevanta viitoare a Natiunilor Unite si strategia americana in conflictul global impotriva terorismului si a proliferarii armelor de distrugere in masa.
Prin acceptarea internationalizarii administratiei postbelice de la Bagdad, Statele Unite ar semnala ca reconsidera rolul de hegemon mondial si politica unilateralista si ca sunt dispuse sa respecte interesele altor tari si sugestiile aliatilor.
O insistenta neinduplecata de a mentine la Washington controlul pe
