Cea mai frumoasa surpriza profesionala in acest prim sfert al anului 2003, pentru mine, a venit din partea British Council-Bucuresti, care, prin intermediul doamnei Codruta Cruceanu (arts manager), mi-a lansat invitatia de a participa, intre 18 si 22 martie, in capitala Ungariei, la vernisajul expozitiei britanice de arta contemporana Micro/Macro si la manifestarile care o precedau, evenimentul fiind pregatit de British Council din Londra si Mücsarnok-Kunsthalle din Budapesta. Fructuoasa calatorie, intreprinsa impreuna cu cea care imi facuse uimitoarea propunere (prima de acest fel care imi este adresata) si cu tinarul coleg de breasla Mihnea Mircan.
O coincidenta fericita s-a adaugat oportunitatii oferite de British Council. In scurta perioada cind ne-am aflat la Budapesta, aici era in plina desfasurare Festivalul primaverii (14-31 martie), ceea ce insemna o densificare a evenimentelor culturale, dintre care unele cu participare internationala. In consecinta, mi-am convocat toate resursele fizice si perceptive pentru a face fata unui traseu prin mai multe spatii muzeale si galerii, unor „provocari“ greu de eludat pentru un istoric si critic de arta. Pot spune, dupa aceasta experienta, ca Budapesta (pentru prima oara o parcurgeam mai pe indelete) este o capitala europeana comparabila cu multe altele, occidentale, atit ca repere arhitecturale istorice/contemporane, urbanism, background de civilizatie si mentalitati, cit si in privinta cantitatii si calitatii „focarelor“ ce retin atentia specialistului in arte vizuale si a publicului larg.
Am facut cunostinta cu trei importante institutii ale caror ample, uneori spectaculoase spatii gazduiesc remarcabile colectii si/ori expozitii de arta contemporana: Mücsarnok, Ludwig Museum, MEO. Se ghiceste in spatele „bunastarii“ artistice pe care o etaleaza acestea, ca si diversele galerii, o politica cul
