Copilu’ Marin

Acum doua sute si zece ani, Revolutia franceza il asasina pe unul dintre cei mai ilustri copii ai ei: Jean-Paul Marat – „Prietenul poporului“. Ucis in cada baii, in timp ce-si redacta una din fulminantele si iacobinele sale proclamatii.

Acum citeva zile, Literatura romana a ucis-o pe Mariana Marin, una dintre cele mai scaparatoare fiice ale ei. Un mare artist al lumii pe care, din pacate, tara asta, sint convins, nu l-a binemeritat!

Marilyn Monroe fusese proclamata in jurul anului 2000, de catre unul din celebrele Institute de sondare a opiniei publice, drept cea mai frumoasa femeie a secolului trecut. Se poate. Pentru mine insa, Mariana Marin, prietena, a fost, este si va fi cea mai fermecatoare, cea mai balaie, cea mai nostima si cea mai inteligenta femeie a tuturor timpurilor. Nu sint critic literar, judecatile mele „de specialitate“ au, fireste, suflul scurt, dar stiu ca poezia ei, grava si sincera, profunda si justa, amara intotdeauna si duioasa uneori, era scrisa de un om grav si sincer, profund si just, amar intotdeauna si duios uneori, de o umanitate fierbinte si generoasa pina la uitarea de sine. A iubit literatura tarii asteia cu disperare, dar si cu luciditate justitiara.

Si-a adorat prietenii (pentru Mircione Cartarescu avea un adevarat cult), era intotdeauna gata, la timpul si locul potrivit, sa le ia apararea, vehement si irevocabil, dar putea la fel de bine sa-i si chelfaneasca de sa le mearga fulgii, sa-i readuca, la nevoie, cu picioarele pe pamint. Si nu de putine ori, am vazut-o cum, zimbind ironic, mi ti-i re-trimitea spre biblioteci.

Intr-o vreme cind toata lumea se ocupa cu „impuscatul francului“, Madi Marin era de o generozitate naucitoare.

Era in stare sa-si desprinda colierul din perlute de lemn si sa ti-l daruiasca, repede, febril si cu o bucurie copilaroasa, de parca ar f