Costel Moscalu este o legenda a baschetului iesean. La sfarsitul saptamanii recent incheiate, chiar in ziua meciului contra brasovenilor de la CSU Romradiatoare, capitanul Politehnicii a implinit 37 de ani. De zece ani, el joaca pe propria semnatura, fiind bolnav de diabet si dependent de insulina. Altii poate abandonau sportul de performanta, dar dragostea lui Costel Moscalu pentru baschet este mai mare. Mai mare chiar decat propria sanatate. Mai mare chiar decat viata sa! "Moscalu cel mare", cum i s-a spus cand la Iasi evolua si mai tanarul Florin Moscalu, a inceput sportul cu mingea la cos in urma cu 25 de ani, la CSS Unirea, sub conducerea prof. Dan Pavelescu. A jucat la Poli Iasi, Dinamo Bucuresti, Elba Timisoara, Farul Constanta si din nou la Poli Iasi. A fost component al loturilor nationale de juniori si seniori si l-a stimat enorm pe antrenorul Dan Berceanu. A fost coleg cu binecunoscutii jucatori Scobai, Bacov, Ardelean, Baiceanu, Toyin, fratii Mocanu, actualul antrenor Petre Magurean, Moisescu, Mihailescu, Sasa Sestopal si multi altii. Traieste intr-o familie de sportivi, sotia sa, Luminita Lazar-Moscalu, fiind o fosta jucatoare de baschet la Poli Iasi. Baiatul sau, Sergiu-Costin Moscalu, joaca si el baschet la BC Junior Iasi, fiind un elev talentat in sportul cu mingea la cos. Sambata, pe 5 aprilie, la 37 de ani, Costel Moscalu a trait insa una dintre cele mai mari deceptii a vietii sale de sportiv. Echipa sa de suflet, Poli Iasi, a pierdut in fata brasovenilor si va pleca cu handicap in fata Rapidului, in cele cinci jocuri din play-out pentru salvarea de la retrogradare. In acel meci de sambata, Costel Moscalu a inscris 30 de puncte, dar nu a fost suficient. Impreuna cu Aliosa Andrus, a inscris 60 de puncte, dintr-un total de 76, dar nici acest lucru nu a fost suficient. Pentru ca mai mult nu s-a putut, Costel Moscalu a pierdut prima de victorie si