- Cultural - nr. 68 / 8 Aprilie, 2003 - Pot sa va torn un vin de la noi? - Puteti, ca sa putem vorbi despre prietenul dv. Nichita Stanescu, cel cu care ati ucis impreuna lei, ca sa parafrazez poemul "Ghilghames"… - Intai torn vin ca sa pot apoi turna cuvinte… - Cum apreciati "viata postmortem" a lui Nichita Stanescu? - Greu de tot de vorbit despre timpul de dupa Nichita cel viu. A fi Nichita fara de Nichita e destul de greu, pentru ca nu stiu cum sa ni-l imaginam dinafara lui. Pentru ca atunci cand el a fost alaturi de noi, noi am avut un curaj imens ca suntem alaturi de el, si suntem uneori chiar egali. Daca el ne pune o intrebare, noi rostim un raspuns, daca el tace, noi ii punem o intrebare. Iar acum, fara el, nici intrebarile, nici raspunsurile nu au nici un inteles. Sau n-au nici un rost. Dar, totusi, viata merge mai departe, destinul nostru ne obliga la demnitate, si chiar noi trebuie sa inventam o lume cu Nichita fara Nichita. Poate o lume mai simpla ca visul lui despre lume, dar care uneori ne obliga ca si un vis al lui, din viitorul conceput de el. Cum si-ar putea el imagina lumea de azi? Cred ca in cea mai buna varianta posibila, ar fi trait mai departe si nu ar fi observat nici un schimb de viata. Dar, iata, noi, care traim fara el de doua decenii, intelegem ca lumea dupa Nichita este mult mai schimbata decat lumea pana la Nichita, dupa altcineva care a fost un stramos al lui sau al nostru. Cred ca nici golul dupa Eminescu n-a fost atat de mare cat a ramas gol dupa Nichita. Din ce punct de vedere? Dupa Eminescu, s-au nascut altii care aveau o directie foarte bine propusa, foarte bine intemeiata chiar de Eminescu, prin poetica lui, prin viata lui, de a purta necazurile sau rautatea din lume. Dupa Nichita, lumea a devenit mult mai infernala decat si-ar fi putut el inchipui in cele mai negre, mai intunecate vise ale lui. Cine si-ar fi inchipuit ca la