Ca autor, l-am considerat pe domnul Shafir o persoana riguroasa. De aceasta data (v. textul din Observator cultural Nr. 162/01.-07.04.2003), Domnia sa este de mai multe ori inexact, citeste inadecvat, face greseli de logica iar de citeva ori minte.
1. Textul aparut cu titlul Trei observatii nu era o replica, ci un mesaj trimis cititorilor recenziei mele Negare, trivializare si comparatie si celor – nu putini – care au primit ecouri personale dupa aparitia ei. Nu a fost o reactie la cele doua scrisori pe care Domnia sa mi le trimisese. (Daca aceasta era motivatia, nota ar fi aparut imediat dupa primirea lor.) Ci la descoperirea ca domnul Shafir incepuse o campanie punitiva.
Sustinerile ca ma refer la „corespondenta noastra privata“ sau „la o corespondenta electronica (privata) intre mine si cercetatorul Cas Mudde“ sint fara acoperire. Nimic din nota nu sugereaza asa ceva.
2. Domnul Shafir declara ca am renuntat la un numar de erori din prima varianta a recenziei mele. Ca sa dau o imagine asupra subiectului si stilului, reproduc acest pasaj din raspunsul meu la prima scrisoare a domnului Shafir (privata, pina la aducerea, de catre el, in discutie publica).
Deci:
„Referirea mea la insuficienta recunoastere a rolului lui Iliescu nu este o critica la carte. Care, din contra, are grija sa faca diferenta, din acest punct de vedere, intre Iliescu si Constantinescu. Bineinteles ca nu Iliescu era tema. [...] Referirea la absenta citatelor sscriam ca volumul face referire la Manolescu si Liiceanu fara sa ii citezet descria cartea, nimic in plus. s…t In concluzie: referirea la absenta citatelor nu este o insinuare. Poti sa replici: «oamenii inteleg din textul tau ca premeditat nu i-am citat, ca sa ii pot interpreta, pentru cititor, cum vreau». Nu am avut in vedere o astfel de lectura. De altfel, trimiterea la «absenta citatelor», absolut de
