Marius Robescu

Ar fi împlinit 60 de ani la 20 martie 2003 şi atenţia lumii literare ar fi fost altfel concentrată asupra lui. În acest moment de reaşezare a valorilor , el ar trebui redescoperit de critică şi de generaţiile care nu au apucat să-l cunoască.

Statura sa de poet, de eseist şi cronicar de teatru erau recunoscute în momentul morţii sale neaşteptate, resimţită în acel moment ca misterioasă. Reflexiv şi discret , poetul Marius Robescu a lăsat posterităţii surpriza unui roman neîncheiat din care un amplu fragment, intitulat "Rebeliunea", a apărut în "Viaţa Românească", în aprilie 1991( poeme inedite apăruseră în februarie 1991). Cum se vede şi din acest fragment, romanul se întoarce spre primul război mondial, urcând apoi spre perioada interbelică. Evenimentele politice sunt văzute din interiorul mediului militar căruia îi aparţine Horia Coman, personajul principal al cărţii, marcat de memoria zonei argeşene de unde vine.

RĂzboiul care avea să cuprindă Europa în numai cîteva zile ca o vîlvătaie, primul război mondial, izbucni la doi paşi de România, în Serbia. Era vara, pe la jumătatea lunii iulie. În anturajul regelui şi în cercurile guvernamentale, la Sinaia şi la Bucureşti, emoţia fu grozavă. Ecoul ei zgudui şi vîrfurile sociale mai puţin "amestecate" în politică, difuzîndu-se apoi tot mai slab pînă în păturile mijlocii. Dar ţăranii nu se clintiră. Ce-i drept, auziseră şi ei de întîmplare. Dar în conştiinţa lor o ţară străină, oricît de apropiată, rămîne depărtată ca-n basme.

Ce va să zică o ţară? Eee, păi o ţară, bunăoară România, va să zică un rege, va să zică consiliu de coroană la Peleş şi la Cotroceni, domni gravi şi albi, cu barbişoane şi galoane şi barbeţi şi vezi doamne cotleţi! Discuţii şi interpretări şi "constituţional" şi "tradiţional". Şi scîrţ în jos şi scîrţ în sus, hai cu ăştia, ba nu domnilor