N-ar fi cine stie ce noutate sa spui ca trupa Phoenix e prima piatra de hotar a rock-ului romanesc. N-ar fi cine stie ce rautate revizionista in constatarea ca hotarul se termina cam tot acolo, la prima piatra. Care asa, batuta de vanturi si vremuri, ingropata sub muschi si desertaciuni, inca mai rezista. N-ar suna chiar atat de tragic nici consolarea ca, oricum, gaina batrana face zeama mai buna. Si n-ar fi chiar asa mioritic sa-ti dai cearcanele peste cap, amintind ce bine era inainte, c-aveam muzici mai mandre si mai cornute: s-a vazut si la hotare mai mari, care n-au stat cu gura cascata "la umbra marelui urs", ca nici altii n-o duc prea grozav. Ca de sunt inca vii, e deja un triumf: "old rock never die", gajgaise unul din veteranii formatiei Humbel Pie, la conferinta de presa de luni prilejuita de turneul constantean al trupei lui Covaci si-al invitatilor sai britanici. Conferinta anuntata la 14.30, apoi "amanata" (sa spunem) cu o ora si apoi (evident) prescurtata: "repede, ultima intrebare, suntem foarte grabiti", gajgaise si Covaci, parca dedulcindu-se la o picanterie de-a lui Kurt Cobain, care nici nu urcase pe scena si se ratoise la public: "eh, am venit, acum distrati-ne!" Ratoiala care, la randu-i, pare-o dulcegarie pe langa pionieratul facut de Zappa si-ale sale "Mamici inventive" in domeniul relatiilor extreme cu publicul: "am reusit, oare, sa va enervam destul?", mai spunea. Dar cum fiecare oratanie pre limba ei piere, Zappa isi abandona, in cele din urma, mamele pamantesti si se-ntoarse in uterul universal, Cobain parasi Nirvana telurica si pleca sa o caute pe aia adevarata, intr-un turneu solo pe cealalta lume. Si parca nici Covaci al nostru nu se simte prea bine. Poate nu s-a simtit niciodata. Intoarsa pe dara frumoasa pe care-o lasase dupa fuga din tara, pasarea rock cu numele Phoenix a cunoscut, dupa revolutie, mai multe renasteri. Toate au fost pe