Daniel Tei: - Permiteţi-mi să vă stîrnesc cu cîteva întrebări, maestre Victor Eftimiu, întrebări în jurul cărora o să vă rog să brodaţi un autoportret, un medalion... Opera vă e aşternută pe mai bine de jumătate de veac. Aţi servit, deopotrivă, poezia, teatrul, proza, eseul, publicistica. Mărturiseaţi undeva, cîndva - nu fără o uşoară undă de regret - că v-aţi prea risipit în toate genurile literare. Pornesc de la această afirmaţie a domniei voastre; dacă ar fi s-o luaţi de la început, de care muză v-aţi apropia mai mult?

Victor Eftimiu: - ..."Uşor regret", pentru că nu m-am risipit şi mai mult. Dac-ar fi s-o iau de la început, m-aş risipi cu şi mai multă dăruire.

D. T: - Care dintre speciile literare vă sînt mai apropiate?

V. E.: - Pun mare preţ pe cugetări. Îmi plac aforismele. Găsesc că este arta cea mai sintetică, în care un om, dacă are ceva de spus, spune în două cuvinte. Cugetările îmi vin singure. Se cristalizează în urma unei discuţii, a unei lecturi. Aforismul e o specie interesantă, utilă pentru un scriitor.

D.T.: - Un exerciţiu al inteligenţei, sinonim, poate, cu şahul.

V. E.: - Da.

D. T.: - Maestre, dar observ că evitaţi să răspundeţi la prima întrebare, care - e drept! - vă solicita o mărturisire mai sentimentală... Să credem că nu vă place Thalia!?

V. E.: - Dimpotrivă, îmi place, îmi place foarte mult! Teatrul e marea mea pasiune!

D. T.: - Pasiunea dumneavoastră - în cifre?...

V. E.: - Peste cincizeci de piese.

D. T.: - Consideraţi că, pentru un scriitor, genul dramatic este cel mai greu de abordat?

V. E.: - ...Este foarte greu, dar, în acelaşi timp, cel mai folositor. Sfătuiesc pe scriitorii care posedă darul teatrului, să scrie teatru, pentru că este genul cel mai generos. Cît mai mult teatru! El trece imediat în conştii