Remember
Cât cer îţi trebuie să-mi dărui,
cât cer îţi trebuie să scrii?
Iubita mea, sunt prea pustii
cărările ce azi mi le adulmeci.
Iubita mea, e prea târziu
şi cântecul zadarnic tu îl dumici
cu flori d-ienibahar şi în duminici
era a patra oară când credeam
atâta cât să plângă clipa
era atâta cât aripa se rostuia printre noi doi
aiurea zămisleam clepsidra
aiurea noi visam pentru noi doi
şi plin de ploaie poleită
mă învârteam printre pocale
cerşind din scuturi ţintuite
iubirea fiecărei doamne.
O zi şi o noapte
Taci şi scrie
Astfel se iscă o vagă poezie
Cu picioarele tale strâmbe erai
Ca o statuie
Ca o nimfă cu picioarele strâmbe
Tu-mi erai
O zi şi o noapte din viaţa toată
Mult târziu mi-erai
O noapte întreagă
Cât te iubeam
În desaga de noapte
Doar noi puteam fi.
Scrisoare pentru o iubită
Trebuie să bagi pe foc
Tot ce ne leagă de nemurire
O iubire
O altă iubire la antipod
Du-te la obârşii
La mânăstire du-te
O să mori pentru o bună poezie
Pentru un vers
Du-te
Fii o clepsidră de castru
Ca un zeu ne-nţeles
Du-te acolo şi lor tandru spune-le
Bate cu pumnul în masă
Bate
Bate tandru cu pumnul în masă
Neînţeles
Cineva bate cu pumnul în masă prea des
Ca o lumânare
Ca un Dumnezeu
Tot aşa şi eu
Aproape mă mistui.
Ducă-se pe pustii
Primul vers este acela în care nu-l ştiu pe al doilea
Cât de beat sunt, cât de pustiu pot ţie să-ţi acopăr
Tăcerea, şi moartea fie-ţi ţie castru
Ca un Dumnezeu
O să fii
Şi zeu
Doar eu.
Spânzura-m-aş
Spânzura-m-aş şi n-am cui
Cum că vis
Statuie nu-i
Şi mă rog aiurea lui
C
