Cu al său Cuvânt înainte, conceput ca istorisire a împlinirilor şi plan lucid al perspectivei, îşi rosteşte Niculae Gheran, fără pedanterie, timpul alcătuirii în ediţie critică a operei lui Liviu Rebreanu. Anul 1981 încheiase distinctiv volumele de proză narativă, nuvele şi romane, creaţia dramaturgului şi rostirea primelor tatonări de exprimare literară. Meşteşugul descoperit în presa literară, culturală şi de atitudine, întinsă pe mai bine de jumătate de secol, legitimat printre altele de două conflagraţii mondiale, se regăseşte în volumele de publicistică: scrieri despre teatru şi cronici dramatice, cronici şi eseuri literare, altele social-politice, interviuri, memorialistică. Texte extraordinar definite de viaţă, aduse la lumină din adâncurile masivului de bogăţie somnolentă, în care se menţin încă ziarele vechi, depozitate în marile biblioteci.

Privindu-şi îndărăt munca şi socotind, de la data scrierii Cuvântului înainte, 34 de ani de când au apărut primele volume ale seriei de opere, la care mai adaugă - respectându-i toate datele atelierului său de muncă - cinci ani de pregătire a acestora, "inclusiv repetiţia generală din 1965, soldată cu publicarea integrală a nuvelisticii rebreiene, în Biblioteca pentru toţi", totul este pus de Niculae Gheran sub semnul bucuriei săvârşirii şi al excesului. Dar tot el continuă, cu acuitatea experienţei împătimitului care nu cunoaşte bariere în cercetare, când contextul îi este mai mult sau mai puţin favorabil: "Noroc că n-am băgat de seamă cum au trecut patru decenii, concurând efectiv cu jucătorii de cărţi care uită să se mai ridice de la masa de joc." Este rezumat în această mărturisire sensul activ al puterii de a face, cât şi baza respectivului sens: imbold, capacitate de opţiune, nevoie de continuitate, inclusă în încordarea şi înverşunarea de a nu ceda, de francheţe, de intimitate cu documentul manuscris o