Profesorul Mihai Andone considera ca elevii carora le face educatie plastica sint ca o extensie a sa. Lucrarile sale de grafica poarta amprenta suprarealismului. Mihai Andone este indragostit de cultura antica si de motociclete. "Cuvintele sint ca panourile indicatoare de-a lungul unei strazi: ele pot da indicatii, dar nu pot descrie strada, lumina, culoarea si trairile". Acestea sint cuvintele unui artist plastic, profesor de desen, excelent grafician, indragostit de tot ce inseamna cunoastere, cultura si... motoare, Mihai Andone. A avut toata viata doua mari iubiri, grafica si motorul, fara sa stie care a fost mai intii, amindoua pornite dintr-un imbold launtric: "Motorul inseamna, pentru mine, evadare, senzatia de libertate, faptul ca poti ajunge si patrunde in locuri care nu sint accesibile altfel. Bineinteles ca se poate calatori cu trenul, cu masina sau cu autobuzul, dar contactul indirect cu ceilalti indivizi iti creeaza o stare de disconfort. Cind ai in jurul tau iarba, copacii si vintul care iti bate in fata, te simti mai curat". Mihai Andone se ocupa de motociclete din 1973. Are doua motociclete IJ si una Dnepr cu care a batut aproape toata tara. Inca nu a ajuns la Portile de Fier si la Timisoara. Dragostea cea mare a fost si a ramas, insa, Dobrogea. Motocicleta l-a ajutat sa ajunga acolo unde sint vetre de cultura veche, cum este vechiul altar al zeului persan Mitra - una din dovezile ce marturisesc nasterea crestinismului pe meleagurile noastre -, cetatea Adamclisi, Pestera Liliecilor - un adevarat labirint de 40 de kilometri, din care mai poti iesi doar cu ghemul de sfoara, replica reala a "firului Ariadnei". "Soarele, culorile, lumina irepetabila care este numai acolo, melanjul cultural care inseamna Dobrogea, de la Enisala pina la Adamclisi, au fost intotdeauna, pentru mine, o irezistibila atractie. Orice lucru pe care il facem, chiar cel mai marunt, a