- Comentariu - nr. 70 / 10 Aprilie, 2003 Azi, cand suieratul bombelor aducatoare de moarte nu mai lasa loc muzelor sa mai cante intr-o inclestare inegala, nedreapta si barbara, cand lumea trece prin momente grele, ca oameni lucizi trebuie sa ne intrebam: avea vreun rost acest razboi? In confuzia generala, sunt bombardate spitale, cartiere cu civili nevinovati, iar propriii generali americani il contrazic pe Donald Rumsfeld, secretarul de stat al apararii, in privinta existentei armelor de distrugere in masa, folosite in rol de "bau-bau", de "argument forte" si pretext pentru declansarea razboiului de agresiune. Totul se desfasoara pe frontul de operatiuni ca intr-un film bine regizat de dirijorul de la Washington. Conflictul sangeros este pus in scena dupa cele mai josnice pasiuni ale speciei umane. Grozaviile razboiului sunt semne ingrijoratoare ale degradarii, ale distrugerii, ale faptului ca diavolii sunt pe pamant. Totul, in functie de interese, de ambitii individuale si colective. Sub pretextul luptei "impotriva terorismului international", in numele caruia, iata, se comit atatea faradelegi, se propaga, regretabil, o "etica a razboiului" care nu are nimic comun cu mesajul lui Hristos. Nu poate fi nimic sfant, atata timp catchiar "Decalogul" _ cu porunca esentiala, capitala si sfanta: "Sa nu ucizi!" _ este grosolan incalcat de oameni fara credinta, fara nici un Dumnezeu! Imaginile sunt dramatice. Oameni scosi de sub daramaturi, parinti neputinciosi cautandu-si copiii, scormonind muntele de moloz, incitarile la jaf, incercarea de rupere a teritoriului Irakului, de catre curzi, fortarea usilor unor palate din patrimoniul cultural national, cu tancurile, totul culminand cu declaratia diabolica a unui locotenent american fericit ca, din muntele de cadavre, pot fi facute testele AND, pentru depistarea ramasitelor lui Saddam Hussein! Acestea sunt fetele hade ale unui