Nu se cunosc prea bine motivatiile profunde care i-au determinat pe Gheorghiu-Dej si echipa lui sa schimbe macazul si sa treaca de la un servilism neconditionat fata de Uniunea Sovietica la o strategie de valorizare, ce va cunoaste si ea cur???nd forme delirante, a identitatii nationale. Desprinderea treptata, la ?nceputul anilor '60, de sub tutela Moscovei si situarea regimului de la Bucuresti pe o pozitie de relativa independenta s?nt lucruri binecunoscute, ?n jurul lor constituindu-se, de altfel, o ?ntreaga mitologie pe care, ?n paranteza fie spus, Nicolae Ceausescu a exploatat-o cu mult tupeu. Si astazi, fosti ?nalti nomenclaturisti (Stefan Andrei, Paul Niculescu-Mizil) continua sa evoce, m?ndri si nostalgici, acea perioada. Aceasta imagine euforica trebuie, bine?nteles, corectata, dupa cum e la fel de evident ca ram?n ?nca multe zone de umbra, pe care istoricii s?nt chemati sa le exploreze. Nu se cunosc prea bine motivatiile profunde care i-au determinat pe Gheorghiu-Dej si echipa lui sa schimbe macazul si sa treaca de la un servilism neconditionat fata de Uniunea Sovietica la o strategie de valorizare, ce va cunoaste si ea cur?nd forme delirante, a identitatii nationale. Iata de ce am parcurs cu explicabila curiozitate volumul ?ngrijit de Mihai Retegan, cu un titlu cam prea spectaculos-comercial, Razboi politic ?n blocul comunist (editura Rao), volum ce reuneste documente din anii 1955-1964. E vorba, ?n principal, de stenograme ale sedintelor Biroului politic al partidului comunist (ce se numea, ?nca, "muncitoresc"). Frapant e, mai ?nt?i, ca toti protagonistii continua sa vorbeasca ?ntr-un ?ngrozitor limbaj de lemn: regasim formule de genul "capitalismul ?n putrefactie", "imperialismul american", "superioritatea lagarului socialist" etc. Constatam apoi, nu fara surprindere, ca foarte multe animozitati s?nt st?rnite nu at?t de sovietici, c?t de partidele "frates