Deschisa din 4 aprilie la Caminul Artei (etaj), expozitia Padurea din frumoasa adormita nu este o simpla expozitie de grup, asa cum s-ar putea crede. Proiectul pe care criticul de arta Aurelia Mocanu mi-l anunta inca de la sfirsitul anului trecut marcheaza debutul unui program expozitional mai amplu, cu etape distincte, prin care salile bucurestene ale Uniunii Artistilor Plastici ingaduie, in sfirsit, sa rupa monotonia prezentarilor asumate si consumate doar de catre artisti. Si iata ca, printre toate celelalte rezervari de spatii, criticul de arta are acum posibilitatea sa sara si dincolo de Atelier 35, sa provoace pentru o tema sau o idee si artisti din generatii diferite si sa lase de inteles ca intrarea intr-o sala de expunere are regulile si secretele ei, dincolo de inventarul lucrarilor si de problemele panotarii.
Iar in acest caz, curatorul a dat dovada de spirit comunicational, fara de care promovarea expozitiei ar fi ramas din nou pe seama zvonisticii aleatorii din breasla. Afinitati efective, titlul volumului din 1990 al lui Serban Foarta, din care a fost sustrasa „frumoasa adormita“, poate servi minunat drept cheie de descifrare a punerii impreuna a celor 14 artisti din diverse generatii si din medii de expresie plastica diferite. Aurelia Mocanu „le-a trecut pragul“ atelierului cu o pagina de text si mai apoi a „abuzat benign“ de „viziunea lor radioasa“. A mizat pe efectul unei densificari vizuale in care, dincolo de structuri robuste, asemenea unei paduri, prind viata si detalii fragile, parfumuri extatice, fantasme. Spatiul galeriei, nu intimplator ales pentru acest proiect, prin propria-i ritmare si discontinuitate, spre care urci condus de colajul vizual al Lilei Passima, prilejuieste o astfel de regie.
In plus, chiar invitatia si afisul expozitiei, provocatoare si elegante, s-au desenat in prelungirea ei coerenta. Intr-o frumoasa pr
