Ce vremuri sunt acelea în care o conversaţie despre copaci este aproape o crimă fiindcă ea înseamnă a trece sub tăcere adevăratele crime" exclama Bertolt Brecht într-un poem scris în 1939.
Tîrgul Internaţional de Carte de la Leipzig şi-a deschis porţile exact în ziua în care începuse canonada menită să ducă la răsturnarea de la putere a lui Saddam Hussein şi a regimului său. La un salon de carte precum cel din metropola saxonă, reputat pentru contactul strîns pe care l-a stabilit între scriitori, cititori şi publicul larg, scenografia elegantului complex expoziţional nu putea servi, în condiţiile date, decît unei inevitabile dezbateri în jurul războiului, a păcii ( fie şi în varianta "pax americana"), în jurul destinului omenirii într-o lume monopolară, intrată într-o nouă fază a evoluţiei sau a involuţiei sale.
Prin această înşiruire a temelor am sugerat deja, fie şi foarte vag, cît de diferite sunt din start părerile scriitorilor şi ale publiciştilor, ale intelectualilor dar şi ale publicului larg, despre ceea ce se întîmplă în lume după 1989, după 11 septembrie 2001 şi după începutul operaţiunilor militare americano-britanice în Irak...
Discursurile, apelurile, avertismentele sau pledoariile scriitorilor s-au făcut auzite nu numai la Leipzig, ci şi la Köln unde, ca din întîmplare, tocmai între 19 şi 23 martie avea loc cea de-a treia ediţie a Festivalului literar litcologne. ( Coincidenţa voită sau nu, a dat apă la moară speculaţiilor despre necesitatea tîrgurilor de carte în epoca internetului, sau despre mutarea Salonului de Carte de la Frankfurt, la München ori Köln...).
Cert este că între 19 şi 23 martie, aproape simetric, opinia publică germană a fost flancată simultan, din estul şi din vestul republicii federale, de diviziile combatanţilor intelectuali ai războiului ( majoritari), dar şi ai pacifismului ( minori