Radu Tudoran ( în acte: Nicolae Bogza; fratele mai mic al lui Geo Bogza) s-a născut la 8 martie 1910 în comuna Blejoi din judeţul Prahova. De la tatăl său, Alexandru Bogza, funcţionar în marina comercială, a moştenit probabil nostalgia călătoriei pe mări. Absolvent al Liceului Militar de la Mânăstirea Dealu ( 1930) şi al Şcolii Militare de Ofiţeri de la Sibiu ( 1932), a funcţionat timp de şase ani ( 1932-1938) ca ofiţer în Armata română. A debutat cu un reportaj în Lumea românească ( director: Zaharia Stancu) în 1938, an în care a renunţat la cariera militară, pentru a se dedica gazetăriei şi literaturii. În 1940 i-a apărut prima carte, volumul de nuvele Oraşul cu fete sărace.

Extraordinarul roman Un port la răsărit, 1941, nu a fost remarcat cu promptitudine de critica literară ( iar după instaurarea comunismului avea să fie ignorat complet, din cauza spaţiului evocat - Basarabia -, ca şi din cauza viziunii critice asupra lumii slave). În timp ce fratele său, Geo Bogza, îşi confecţiona o faimă de militant de stânga, Radu Tudoran, mai puţin abil, îşi exprima în articolele sale dezaprobarea, simultan, şi faţă de extrema dreaptă, şi faţă de politica Uniunii Sovietice. Până în 1947 n-a avut de suferit represalii directe pentru această atitudine. A publicat noi romane şi, stabilindu-se pentru un timp la Brăila, şi-a construit o corabie cu care voia să plece în lume. După 1947, însă, viaţa lui a luat alt curs...

"După 1947 - povesteşte Radu Tudoran, într-un interviu acordat Marinei Spalas şi publicat în Contemporanul nr. 15/ 1992 - am fost înmormântat, nimeni n-a mai pomenit de mine decât dacă îşi mai aducea cineva aminte să-mi vâre o suliţă în coaste. N-am socotit că era o nedreptate, faţă de felul cum mergea treaba; puteam s-o păţesc mai rău, mulţumeam lui Dumnezeu când mă lăsau în pace. N-am fost arestat nici o zi, n-am făcut închisoare, dar nici